Ciuma, holera, variola, tifosul inca vreo cateva asemenea boli au fost spaima omenirii nu numai in evul mediu, dar si in epoca moderna, decimand populatia incapabila sa se apere, desi cel mai elementar mijloc de aparare era igiena personala, iar sapunul fusese inventat.
Ce e drept, initial inventia n-a avut ca scop igiena. Cele mai vechi date privind sapunul provin din Babilonul antic, cand, in anul 2800 I.Cr, era folosit pentru procesarea tesaturilor si a confectiilor.
Primele atestari documentare
Istoricul Pliniu cel Batran (7 I.Cr.-53 D.Cr) mentioneaza cel dintai despre acelasi produs, folosit ca alifie si obtinut din grasime animala si cenusa de fag de catre fenicieni, in anii 600 I.Cr.
Romanii aveau cunostinte despre fabricarea sapunului, confirmate pe de o parte prin descoperirile de la Pompei, iar pe de alta parte prin prima mentionare documentara despre spalarea corpului cu sapun, datorata doctorului Galenus, in secolul al doilea.
Tot in perioada romana, avem de la doctorul Priscianus, prima atestare documentara despre o afacere cu un cazan de produs sapun, denumit "saponarius".
Poate ca sapunul ar fi cunoscut o evolutie mai fericita, iar societatea umana ar fi fost mai putin lovita de boli, daca nu intervenea caderea Romei, urmata de cunoscutele "vremuri intunecate", cu alte prioritati, decat curatenia sau sapunul.
Ca urmare, putem vorbi de producerea si de folosirea sistematica a sapunului in Europa, abia la inceputul primului mileniu. Dar si atunci, sapunul era inca un lux cu destinatie incerta.
Primele productii manufacturiere apar la Marsilia (Franta) si Savona (Italia), suficiente pentru necesitatile elitei sociale, dar total inaccesibile populatiei pentru a infrunta o epidemie, cu atat mai mult, cu cat nimeni nu stia sa faca o legatura intre igiena si imbolna
