Asa o vara fierbinte nu mai fusese de multa vreme pe meleagurile noastre.
La iesirea din casa, aerul te lovea ca un buzdugan incins in foc si prima reactie era sa bati in retragere. Fierbinteala se stransese si in casa, si spre seara lasasem toate ferestrele deschise, in speranta ca un pic de curent va mai domoli vapaia.
"Mama, vino repede in dormitor! Pe geam s-a asezat o gaza ce sta nemiscata si nu vrea sa plece!". La chemarea insistenta a copiilor mei, merg sa intampin musafirul. Intr-adevar, lipita pe sticla dinspre camera a ferestrei, statea o insecta verde, ce-mi amintea de verdele din abecedarul de odinioara: o calugarita (Mantis Religiosa). Isi tinea piciorusele din fata ridicate si impreunate, ca pentru rugaciune, cu privirea atintita drept inainte, parand indiferenta la tot ce se intampla in jur. Sperand s-o clinteasca din loc, copiii inchideau si deschideau fereastra, gata s-o scoata din tatani. Incapatanata rezista. Aflandu-i porecla, copiii i s-au adresat cu Rita-Calugarita. "Hai, Rita, misca-te macar putin, fa un semn ca esti vie, altfel risti sa te luam cu maturica", o indemnau copiii. Rita ne sfida pe toti. La un moment dat, am lasat-o singura, crezand ca, sfioase cum sunt calugaritele, ea se jeneaza de prezenta noastra. Dar Rita a stat in continuare impietrita pe locul sau. Ne-a fost mila s-o lasam sa plece. Ne-am sfatuit cum s-o hranim; poate avea nevoie de un intaritor pentru a-si lua zborul. Am uns putin sticla din fata sa cu miere de stup si am lipit acolo un miezisor de paine. N-am avut succes cu aceste merinde.
Seara, inainte de culcare, copiii s-au asezat, ca de obicei, la icoana, pentru rugaciune, dar mereu intorceau capetele spre fereastra pe care trona Rita. Desigur, momentul pios s-a cam diluat. Doar Rita-Calugarita isi vedea, implacabila, de rugaciunea ei. "Hai sa ne luam la intrecere cu Rita, sa vedem cine poate sta
