Bătrâna doamnă a arhitecturii craiovene şi-a deschis joi seară porţile pentru a-l conduce pe călătorul avid de cunoaştere în lumea tradiţiilor, obiceiurilor olteneşti atât de real redate de discursul muzeologic al etnografilor de la Muzeul Olteniei.

Uşa Casei Băniei se deschide cu un scârţâit plăcut. Înăuntru miroase a nou şi a vechi. După patru ani de restaurare îşi poate primi vizitatorii. Şi o face aşa cum se cuvine, în straie noi de sărbătoare, dar care aparţin trecutului, unui trecut al tradiţiilor, al obiceiurilor, a unei lumi orânduite după ele.

Gazdele, în straie populare, te întâmpină la intrare cu pâine caldă şi cu sare. Călătorul este poftit să guste din bucatele tradiţionale pentru ca astfel periplul printr-o lume fascinantă care aparţine trecutului nostru să fie mai plăcută. Şi el păşeşte încrezător, dar şi curios să descopere misterele unei lumi perfecte. Graţie discursului muzeologic, purtând titulatura „Facerea pâinii“, călătorul îl însoţeşte pe ţăranul oltean la câmp. Desţelenitul cu plugul tras de două sau trei perechi de boi, precum şi câteva dintre utilajele întreţinerii culturii, grapele de diferite tipuri, din mărăcini, de lemn şi colţ de metal sau numai de lemn sunt aşezate cu grijă pentru a face cât mai reală transcrierea unei lumi apuse. Nu lipsesc nici piesele de patrimoniu, plugul pentru desţelenit de la Glodeni din secolul al XVIII-lea sau plugul Pork, care a brăzdat ogoarele ţăranilor olteni de la începutul secolului al XX-lea şi până la colectivizare.

Periplul continuă în sălile Casei Băniei de la demisol. Purcedem la măcinatul grâului cu râşniţe din secolul al XIX-lea sau cu moara manuală bazată pe un sistem modern de roţi dinţate. Totul este completat de o replică în mărime naturală, după o moară cu ciutură din nordul Gorjului. Imaginile postate pe pereţii încăperii, dar şi uneltele din lemn sau metal, furcile, coa