* Intermediari generosi intre oameni si Dumnezeu, sfintii duc rugaciunile noastre la tronul ceresc. Implinirea lor se transforma in miracole *
Un "pui de inger"
Am trait, de curand, o minune. O minune pe care vreau sa o impartasesc cititorilor revistei "Formula AS", revista mea de suflet. Poate este un cliseu acesta, "revista de suflet", dar cum sa numesc altfel o revista pe care o citesc de la aparitia ei, fara sa fi pierdut un numar, in care am gasit mereu toate subiectele care ma intereseaza, culturale sau spirituale, medicale sau filozofice, de traditie romaneasca sau ingrijire corporala, de "politichie" sau istorie? Ma si intrebam, la un moment dat, daca exista vreun domeniu care sa nu fi fost abordat de revista mea.
Dar ce este pana la urma o minune? Conform DEX, sensul primar al cuvantului este acela de "fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale". "Formula AS" a publicat in paginile ei nenumarate relatari ale unor minuni. Cei care le traisera povesteau acel fapt miraculos care salvase vieti, cand nu mai exista nici o speranta. Dar lucrul cel mai important de fiecare data - si, probabil, acesta este, pana la urma, rolul unei minuni - era ceea ce se petrecea in sufletul celor care traisera o minune: o noua viziune asupra vietii si a Divinitatii, clarificarea sau consolidarea unor credinte, o noua relatie cu lumea inconjuratoare si cu Divinitatea. Daca Dumnezeu ne permite sa traim o minune, o face cu un scop anume, avem ceva de inteles, avem de depasit o etapa, de facut inca un pas. Poate ca, asemeni lui Arghezi, noi, muritorii, avem nevoie, din cand in cand, de cate un semn de la Cel Atotputernic, sau macar de acel "pui de inger" pe care il cersea poetul. Cred ca si langa tampla mea "a batut alb din aripa" un "pui de inger". Iar cel care a infaptuit minunea a fost Sfantul Nectarie. @N_
