Weekendul acesta, localnici din câteva sate de la poalele Retezatului au reactivat, după mai bine de 20 de ani, obiceiul şezătorii. Dacă pe vremuri şezătorile de aici erau organizate doar iarna, în postul Crăciunului, şi aveau ca scop confecţionarea de haine şi unelte pentru uzul familiei, acum scopul şezătorii a fost altul: valorificarea tradiţiilor locale în sezoanele turistice. Sursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus Suciu

1 /.

Într-o încăpere alăturată holului mare al Centrului de Vizitare Nucşoara (cartierul general al Administraţiei Parcului Naţional Retezat), vreo şase femei torc lână, "ştrincănesc" la câte un ciorap sau la câte o bucată de dantelă. Stau liniştite pe băncuţe, povestesc şi mai aruncă o privire admirativă la pricoiţa (pâtura de lână) aşezată pe jos în centrul camerei, înfrumuseţată cu moţuri de lână colorată.

Fundalul sonor este asigurat de fluierul la care un bărbat de 74 de ani, Ştefan Ţelegredeanu, nu se mai satură de cântat. Într-un colţ al încăperii, un alt bătrân lucrează liniştit la înfrumuseţarea unei linguri de lemn. Lângă el, un bărbat ceva mai tânăr îşi face de lucru cu o teacă pentru un briceag.

Grupul bărbaţilor este completat de un tânăr care ciopleşte un băţ din lemn. Pare ciudat ce încearcă el să facă, dar când termină o mică minune iese din mâna lui: o floare de colţ făcută din lemn. Autorul minunatei lucrări se numeşte Remus Popescu, este salvamontist şi spune că din plictiseală a început să facă flori de colţ din lemn. Apoi le-a găsit o utilitate.

"Când sunt sus, pe munte, le fac şi le mai dau cadou turiştilor. Le spun "Uite aici o floare de colţ, aşa că nu are rost să rupi una de pe traseu". Unii chiar nu se uită bine şi cred că sunt reale", adaugă tânărul.

Într-un alt colţ, trei fetişcane se distrează confecţionând podoabe din materiale colorate: plas