Emoţionat. Constantin Popescu se însufleţeşte de fiecare dată când vine vorba despre handbal şi performanţă Mândrie. În 1960, la întoarcerea în România, după un nou titlu mondial, în Olanda, lotul condus de "Pilică" a fost primit cu mare căldură De pus în ramă. Echipa care a adus ultimul titlu mondial la handbal feminin, Praga - 1962Are 82 de ani, locuieşte în Rahova şi actualmente este şeful Comisiei de Arhivă şi Istorie din cadrul Federaţiei Române de
Handbal. Din ce în ce mai puţină lume îşi mai aduce aminte de performanţele obţinute de el, dar Constantin Popescu, poreclit Pilică, este un colos pentru sportul românesc. A câştigat trei titluri de campion mondial: Frankfurt - 1956, Amsterdam - 1962 şi Praga - 1964. "În România era criză în acele vremuri. Pentru acele fete şansa de a merge în străinătate era extraordinară, iar acest lucru le-a motivat. Aveam o fată care era din Ferentari. Până să vină la acel cantonament al naţionalei nu mai mâncase niciodată pui. Se spune că oamenii bogaţi sunt leneşi. Eu am avut în echipă
fete foarte muncitoare. În acea vreme nu existau alte distracţii. Pentru ele, handbalul era singura modalitate de a uita de
greutăţile de zi cu zi", a explicat Popescu "Pilică" în ce context s-au realizat aceste performanţe.
Examenul final, cucerirea vârfului Omu
Condiţia fizică a fost principalul atu al tricolorelor. "Din lotul nostru făceau parte multe fete care fuseseră atlete. Făceam stagii montane în fiecare iarnă. Examenul final era cucerirea vârfului Omu. Câţi dintre sportivii din ziua de azi mai fac aşa ceva? Pentru noi atunci era o plăcere. Le motivam: «Dacă ajungem la Omu, luăm şi campionatul mondial». Desigur, era destul de riscant. Odată, o fată a alunecat într-o pantă şi noroc că a avut prezenţă de spirit, s-a întors şi a reuşit să se prindă de ceva. Altfel se termina cu o tragedie". Vedeta acelei echip
