Fiecare dintre noi are câte un purtător de cuvânt oficial care să-i dea de veste atunci când sufletul, puţin câte puţin, începe să-i fie ros de molii. În mod normal ar trebui să fie luate măsuri imediate, să dăm fuga, să acţionăm, ca nu cumva moliile să ajungă să-l roadă tot, ca apoi să ciuruiască şi organismul.

Să dăm un sens suferinţelor noastre, să le studiem, în loc să reducem la tăcere semnalele care ne avertizează că ceva nu este în regulă cu noi. Unele semnale, majoritatea chiar, sunt simbolice, aşa cum sunt cele primite în timpul viselor. Acestea au intensităţi diferite, în funcţie de importanţa problemelor.

Manifestările afecţiunilor nu trebuie privite simplu, cauzele lor este bine să le căutăm în filmul vieţii noastre, căci există această legătură nevăzută între deciziile pe care le luăm şi suferinţele corpului nostru. Nu este obligatoriu să credem orbeşte în aceste afirmaţii, dar prin cunoaştere şi observaţie ne putem întări singuri convingerea.

Corpul fizic, asemenea unui autovehicul, are şi el un şasiu, scheletul, pe care sunt montate celelalte părţi componente ale lui. Cea mai importantă parte a sistemului osos este coloana vertebrală. Ea reprezintă trunchiul principal al corpului, din care pleacă toate ramificaţiile acestuia. Zonele vitale sunt dispuse în aşa fel încât să poată fi protejate. Creierul este protejat de cutia craniană, iar organele din zona trunchiului sunt protejate de coaste, de cavitatea toracică. Motoarele care pun în mişcare întregul ansamblu, ce formează organismul, sunt muşchii.

Coloana vertebrală are vertebrele împărţite pe mai multe zone. Numărul vertebrelor din fiecare zonă nu este întâmplător, el având legătură cu numerologia. Partea inferioară, zona sacrală şi coccisul, cuprinde, fiecare dintre cele două, câte cinci vertebre sudate între ele. Cifra cinci este legată de cele cinci elemente, reprezintă ş