Cu ocazia numirii sale în funcţia de director al SIE, FP România readuce în atenţie câteva pagini din istoria personală a lui Teodor Meleşcanu, cuprinse într-un interviu acordat pentru FP România în urmă cu un an, pentru ediţia nr. 20 (ianuarie/februarie 2011). Fostul ministru de externe rememorează contextul semnării Tratatului dintre România şi Ungaria - de la ciocnirile interetnice din Târgu-Mureş la şedinţele de guvern comune -, etapele negocierii, intervenţia terţilor în depăşirea blocajelor şi importanţa istorică a documentului.

Interviul a fost realizat în contextul unei noi secţiuni a revistei „FP România“: radiografiile de ţară. Primul astfel de dosar analizează ultimele evoluţii din politica şi economia Ungariei, ţara care pe 1 ianuarie a preluat Preşedinţia semestrială rotativă a Uniunii Europene. Fostul ministru de Externe Teodor Meleşcanu explică rolul decisiv al SUA în semnarea tratatului dintre România şi Ungaria, esenţial pentru integrarea euro-atlantică a ambelor ţări.

De ce era nevoie în anii '90 de un Tratat cu Ungaria?

Procesul de integrare al ţărilor foste comuniste în structurile euro-atlantice a avut o regulă nescrisă, dar care s-a respectat cu foarte mare scrupulozitate. Pe de o parte, a fost o abordare în trepte: admiterea în Consiliul Europei, în NATO apoi în UE. Sigur, nu există niciun document-prevedere în acest sens. Dar în practică aşa s-a întâmplat. Pe de altă parte, în paralel, a trebuit să trecem şi printr-o altă etapă foarte importantă, aceea de a reglementa raporturile noastre cu toate ţările vecine, o condiţie expresă pentru admiterea în NATO. Deci am avut două linii de acţiune: prima, intrarea etapă cu etapă sau asocierea în cele trei structuri şi a doua, reglementarea relaţiilor cu ţările vecine. Dintre acestea, singurele probleme pe care le-am avut au fost cu Ungaria. La data respectivă, imediat d