„Incepe ca o inmormantare si se incheie ca o nunta” scria The Times, laudand „circul de sunet” al Fanfarei Ciocarlia, dintr-un concert tinut in Marea Britanie. Clarinetistul Oprica Ivancea explica ce se intampla: „Noi cantam pentru toti: mai intai niste melodii lente, mai batranesti, si apoi un program de melodii ritmate, pentru ca asta se cauta. Intai se ridica tinerii si joaca printre randuri, dar pana la urma se ridica toata sala, chiar daca sunt oameni la costum si cravata. Danseaza toata lumea”. Chiar asa s-a intamplat si in concertul de sambata, de la Reutlingen, unul din primele orase cuprinse in mega-turneul european 2011, al Fanfarei Ciocarlia.

De Zece Prajini n-a auzit chiar nimeni dintre nemtii aprinsi de tot ieri, la spectacol. Satul de unde provin instrumentistii Fanfarei Ciocarlia nu apare nicaieri pe harta. Insa prin ei, locul a dobandit renume mondial. De cand cu succesul, in sat au aparut case noi si luxoase, a fost ridicata si o biserica, „la care am contribuit si noi”, zice Ivancea. Periplul prin lume al Fanfarei a inceput in 1997: azi la nunti in Moldova, maine pe avion spre Japonia, Australia, Spania, Portugalia, Franta, Austria, Elvetia sau Scandinavia.

In Germania, turneele lor au deja traditie. Ei au cantat la festivaluri, in cluburi, discoteci, dar si pe scena Filarmonicii din Köln. Festivalul Culturilor de la Stuttgart a fost pentru artisti un punct culminant, de succes la public. In Piata Centrala, mii de oameni de toate natiile au dansat, i-au aplaudat indelung, iar la bisurile off-stage, le-au aruncat un banut zornaitor in palarie. Traditia tiganeasca a banului lipit pe frunte si palariei intinse n-a deranjat nici ieri pe nimeni. „Asa-i la Zigeuner” zicea zambind un domn intre doua varste.

Doua sute de batai pe minut fac renumele Fanfarei Ciocarlia, de cea mai rapida fanfara din lume. Doisprezece muzica