Prin anii 30 ai secolului trecut, functiona la periferia Bucurestilor una dintre cele mari si mai prospere fabrici de material rulant din Europa, Uzinele Malaxa.

Familia Malaxa se aciuise in Moldova la sfarsitul perioadei fanariote, prin anul 1818. Era o familie de aromani, indeletniciti cu comertul, veniti din Grecia. Un urmas al celor veniti, Costache Malaxa, si sotia acstuia, Elena-Ruxandra Balalau, fiica spatarului Balalau, au fost parintii viitorului om de afaceri Nicolae Malaxa.

Omul de afaceri a descoperit "nisa" de profil

Nascut la Husi, Nicolae Malaxa a urmat scoala primara si liceul din Iasi, dupa care parintii, dornici sa-si indrepte fiul spre un viitor modern, l-au trimis, pentru studii, la Politehnica din Karlsruhe, in Germania.

Acolo, obtine diploma de inginer si isi incepe activitatea aprofundand domeniul elaborarii fontei. Concomitent, intra de timpuriu in afaceri, un domeniu pentru care pare predestinat.

Imediat dupa Primul Razboi Mondial, Nicolae Malaxa sesizeaza ceea ce numim astazi o "nisa" de profil: productia de material rulant, intr-o tara cu infrastructura incompleta si, mai ales, grav avariata in urma razboiului.

In acest context, el obtine un teren modest in apropierea capitalei, unde la 3 august 1921 infiinteaza un atelier pentru fabricat material rulant, si pentru reparat locomotive si vagoane.

O colaborare perfecta si un cotracat de proportii

Baza initala a atelierului era mica turnatorie de fonta - domeniu in care se specializase - destinata comenzilor pentru saboti de frana din partea cailor ferate. Era in perioada cand Romania nu producea fonta de calitate, iar comandarea sabotilor in strainatate insemna adesea stagnarea transporturilor.

Atelierul Malaxa oferea primirea operativa a comenzilor si livrarea prompta a sabotilor, la un