Suntem în an preolimpic, ceea ce înseamnă că, pentru a obţine participarea la Olimpiadă, trebuie să ne trimitem sportivii la competiţii internaţionale pentru a se califica. Pentru acest lucru este nevoie de mai mulţi bani ca într-un an obişnuit, însă bugetul alocat Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi Sport, anul acesta, este acelaşi ca anul trecut - 73 de milioane de lei. Bani insuficienţi pentru a acoperi costurile necesare deplasărilor. Ministrul Daniel Funeriu spune că, în condiţii de criză, cele 73 de milioane reprezintă maximum posibil, amintind că ministerele nu dau pur şi simplu bani, ci alocă doar fondurile obţinute de la contribuabili. Cu alte cuvinte, atât s-a contribuit, atât e!
Învăţaţi deja cu atribuirile zgârcite, sportivii şi federaţiile apelează tot mai des la banii din mediul privat, căutând sponsorizări. Minimum de interes stârnit până acum însă, din partea privaţilor care vor să-şi asocieze numele cu performanţa, s-a risipit, la rândul lui, tot din cauza crizei care nu mai lasă loc de responsabilitate socială.
Lăsată să se descurce cum poate şi de stat şi de mediul privat, Autoritatea Naţională pentru Tineret şi Sport face ce poate - merge pe principiul eficienţei. De banii veniţi cu ţârâita nu vor mai beneficia toţi sportivii, ci aceştia se vor concentra către cei care au potenţialul de a obţine o medalie.
În contextul dat, şi ministrul, şi sponsorii, şi ANTS au dreptate. Însă contextul actual nu lasă mari speranţe pentru viitor, când contextul ar putea fi diferit. Fără bani de deplasări, mai puţini sportivi vor avea şansa de a se califica la Olimpiadă. Şi mai puţini vor ajunge, efectiv, acolo. O participare săracă înseamnă performanţe mai mici, deci îndepărtarea definitivă a eventualilor sponsori. Iar concentrarea fondurilor pentru sportivii care promit acum este o metodă eficientă pe durată scurtă, însă pe termen lung au
