Este profesor de filosofie, apreciat unanim de elevi şi profesori, care a condus destinele învăţământului vrâncean în anii de vid legislativ din domeniu.
Preocuparea către învăţătură, dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a-şi explica foarte multe lucruri care îi erau necunoscute, l-au atras încă de mic. Având model în învăţătorul său, şi-a dorit foarte mult să devină la rândul său dascăl.
„Credeam că cea mai frumoasă meserie din lume este să fii învăţător. De aceea am urmat şase ani cursurile Liceului Pedagogic de la Galaţi, iar la absolvire am venit ca învăţător în comuna mea natală, la Ireşti, unde am fost şi director de şcoală o perioadă iar mai apoi am activat la şcoala din Vidra", povesteşte Simion Ene.
În această perioadă, vreme de şase ani, urmează la Iaşi cursurile Facultăţii de Filosofie, iar anul 1977 îi aduce promovarea la Inspectoratul Şcolar Vrancea, ca inspector pentru învăţământul primar, perioadă care l-a călit pentru responsabilităţile care aveau să urmeze.
„A fost o parte interesantă şi plăcută din viaţa mea, deloc uşoară însă, dar m-am considerat norocos că am lucrat cu un colectiv de cadre didactice, învăţătorii, pe care îi consider cei care pun temeliile educaţiei şcolare. Am fost impresionat de dăruirea, de angajarea, de seriozitatea cu care îşi făceau munca, din cele mai izolate sate şi până la şcolile de prestigiu", îşi aduce aminte profesorul Ene.
La cârma învăţământului
În 1990 este ales inspector şcolar general, funcţie grea pentru acea perioadă, caracterizată printr-un vid de legislaţie şi autoritate centrală, dar pe care a depăşit-o fără mari dificultăţi având alături „oameni de şcoală adevăraţi, pe care nu i-a afectat starea de relativă libertate".
Mărturiseşte că a fost avantajat de faptul că în acea perioadă 1990 -1995 nu au existat presiuni politice sau alte ingerinţe de la nivelul autorităţii în
