Nu-mi pot reprima un amar “v-am spus eu!” văzînd degetul mijlociu total arătat la Iaşi, la ce s-a dorit a fi aniversarea a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Dragii noştri conaţionali “vechi”, nevăzînd mai departe de plenitudinea burţii, au consimţit să-şi denigreze, o dată în plus, trecutul, prezentul şi pe ei înşişi, sub motivul altfel pertinent al unui abuz al statului asupra unei categorii de cetăţeni. Totul, într-o poveste cît o fabulă plină de pilde.

Pe scurt, epic: militarii în retragere au huiduit copios în timpul ceremoniilor de stat ocazionate de aniversarea Unicii Mici de la Iaşi, pentru că în fruntea ceremoniilor stătea şeful statului, Traian Băsescu. S-a huiduit la imn, s-a huiduit la prezentarea onorului, s-a huiduit la depunerea coroanelor. S-a huiduit la fiecare discurs – inclusiv la al lui Băsescu -, s-a huiduit mai puţin sau deloc la mini-slujba ţinută cu aceeaşi ocazie, precum şi atunci cînd a vorbit mitropolitul Teofan.

Opinez că gestul pensionarilor, rapid asumat şi de alţi ieşeni, este un deget mijlociu ridicat foarte vehement în direcţie autorectală. Şi-au bătut joc de solemnitatea unei sărbători fundamentale pentru existenţa statului naţional modern român, pe care altfel l-au apărat şi îl consideră factorul principal de coeziune naţională (mă rog, nu ştiu cît de important e 24 ianuarie pentru ardeleni, fiind vorba de unirea “regăţeană”). Asta în condiţiile în care oricum huiduielile erau aşteptate la mitingul de protest autorizat, programat cîteva ore mai tîrziu.

Nu e mare diferenţă faţă de ce s-a întîmplat astă toamnă în faţa palatului Cotroceni, cu poliţiştii şi “ieşi afară, javră ordinară”. Nu pot decît să constat încă o dată, dezolat, lipsa totală de înţelegere a românului faţă ideea de stat.

S-a arătat desconsideraţie faţă de stat şi respect faţă de biserică. Aceeaşi atitudine paradoxală, ca să nu-