- interviu cu Andrei CODRESCU –
Anul trecut lui Andrei Codrescu i s-au tradus în limba română trei cărţi plus un volum în dialog, semn că recuperarea scriitorului american de origine română se află, în sfîrşit, pe drumul cel bun. Anul acesta, la Editura Polirom au apărut Scrisorile din New Orleans, o culegere cu articolele publicate în Dilema şi în Dilema veche, concomitent cu alte cîteva săptămînale din Statele Unite, s-a reeditat romanul Mesi@, iar Wakefield este în curs de traducere. Andrei Codrescu va veni în România, în toamnă, ca invitat al Festivalului internaţional de literatură de la Neptun. Mircea Cărtărescu l-a caracterizat memorabil drept „dadaist surrealist neoavangardist nihilist umanist organist ametist din New Orleans“ şi încă: „românamerican şi americanromân, everyman şi strict Andrei Codrescu, evreu fără ostentaţie şi ostentativ democrat. Atemporal pînă la delicate şi crude chinezării, dar mai ales plasat în lume ca o forţă de reacţie rapidă, de răspuns coleric la imediat, la orice-l contrariază şi oripilează. Graffiti împroşcate cu spray-uri pe ziduri igrasioase, tăieturi cu diamantul pe geam, ducturi graţioase cu tuburile subţiri de plastic ale instalaţiilor de perfuzie, cicatrice şfichiuite cu şişul peste un piept păros, arta lui Codrescu este gestuală, chirurgicală, radicală, virtuală, textuală şi sexuală. O artă vie ca o scolopendră, ca o femeie sau ca un riff de chitară“.
În ultimii ani s-au tradus cîteva dintre cărţile dvs. importante; aveţi feedback din România?
Cititorii mei români au fost buni. Cronicile publicate în România au fost deştepte şi mi-au plasat scrisul în contexte cunoscute mie – dar cam invizibile în State –, dar şi neaşteptate. Am citit cu plăcere infantilă cronici despre ce şi cum scriu, aceeaşi plăcere infantilă cu care citeam în copilărie şi în tinereţe
