Să asfaltezi drumuri în România este mai profitabil decât oriunde în Europa. La această concluzie se poate ajunge comparând profiturile raportate la cifrele de afaceri ale firmelor româneşti din domeniu cu cele ale companiilor din străinătate.

Marile firme româneşti din domeniul afacerilor cu asfalt au, în linii mari, câteva trăsături comune: au unul sau mai mulţi acţionari lansaţi în afaceri în urmă cu 10-15 ani, uneori fără nici o pregătire în domeniu; nu sunt dispuse la transparenţa rezultatelor financiare anuale sau a planurilor de viitor; site-ul de prezentare de pe internet a companiei sau acţionariatului este făcut de ochii lumii; nu sunt listate la bursa de valori. Cu toate acestea, cifrele de afaceri cresc cu câte 50% de la an la an. De cealaltă parte, în ţări precum Cehia, Polonia şi Ungaria, avem de a face cu subsidiare ale companiilor occidentale, transparenţă maximă, site-uri de internet complete - inclusiv cu organigrama managementului - listare pe burse, reguli de guvernanţă corporativă, contracte şi în alte ţări decât cea de origine.

Imaginea pieţei româneşti este cea a patronului autocrat care „ştie el mai bine„ şi care, prin mijloace ştiute doar de el, a reuşit să acceadă în topul european al asfaltului. Potrivit ultimelor date ale Finanţelor, unii au ajuns în 2009 la profituri nete de 100 milioane euro, ceea ce îi propulsează, din acest punct de vedere, în topul primilor 50 de constructori europeni.

Cum creşti profitul de la 10% la 40%

Teoretic, la participarea la o licitaţie, constructorul trebuie să declare în ofertă cota sa de profit aplicată. „De cele mai multe ori acesta este de 5-7%", spune patronul unei firme de consultanţă în domeniu. „În cazul cheltuielilor directe marja este de 10%, iar la cele indirecte ajunge la 15%", spune Spiru Mantu, patron al firmei Arcada Company din Galaţi, unul dintre cei mai importanţi c