Iubeşte poezia. Rimele cuvintelor adunate în versuri se leagă sub ochii săi pe coala albă de hârtie, iar mâna scrie parcă singură, conducând tocul într-un dans ameţitor.

S-au născut rând pe rând din mâna sa, sub impulsul acelei melodii a tocului pe hârtie, 12 volume de poezii. Primul şi cel care avea să marcheze debutul literar al lui Gheorghe Puiu Răducan-Ţepeşti a fost volumul de poezii „Vorbe la…necaz“, apărut la Editura Daria, Craiova, în 1995.

Şi de atunci ideile consemnate pe foile carneţelelor care îl însoţeau tot timpul au prins contur, au devenit poezii, care au început să trăiască în volume, vorbind de trăirile sale. „Am în maşină nişte carneţele şi tot ce mă inspiră, fie şi în timpul când conduc, trec repede acolo. La primul popas… încep schiţarea ideii. Au fost multe cazuri când dintr-un simplu gând aşternut pe hârtie s-au născut versuri“.

În lumea literelor

Ideile, inspiraţia nu-i dau pace. Iubeşte poezia, deşi câteva rânduri bune de proză stau adunate în caietele de lucru, căci ea are „ceva aparte“. Iubeşte, de asemenea, fiecare volum care se naşte din mâna sa. „Îmi iubesc toţi copiii la fel, dar mai mult îl iubesc pe cel care vine… Despre o carte de-a mea am spus în… Cuvântul autorului şi pe coperta 4 că aceasta nu poate să stea pe rafturi academice, deoarece, din dorinţa de a reliefa adevărul, stilul artistic este în suferinţă. Nu poţi spune că suferi artistic“.

În faţa volumelor, poetul trăieşte sentimente profunde, dar şi o teamă. „Mai am totuşi o teamă de curata coală albă ca să n-o umplu cu mizerii, că nu merită, şi trebuie să-mi dau silinţa să fiu la înălţimea culorii ei“.

Şi uite aşa astăzi un alt volum - „De-ale lui Gheorghe“ - se naşte. Şi călătorul prin lumea literelor va descoperi acelaşi poet, „al tristeţii lucide, repunătoare a universului dezarticulat, «ruinat» pe temeiurile etice soli