Ataşat dintotdeauna de Jandarmerie, colonelul în rezervă Titu Stoicheci a ieşit la pensie în 1971. Avea peste 38 de ani de muncă în spatele catedrei şi trecuse prin ambele războaie mondiale.
Originar din comuna mehedinţeană Husnicioara, Titu Stoicheci s-a născut pe 9 ianuarie 1911. Se trage dintr-o familie simplă, de la ţară, dar cu toate astea a răzbit, de unul singur, în viaţă, trecând prin toate greutăţile cu fruntea sus.
A cunoscut viaţa în timpul monarhiei, în comunism, dar şi în democraţie. A trecut prin două răboaie mondiale, dar şi peste două crize economice majore.
VEZI AICI GALERIE FOTO
După Şcoala Normală de Învăţători din turnu Severin, a urmat Şcoala Militară de ofiţeri infanterie de la Ploieşti, pe care a absolvit-o în luna ianuarie a anului 1933, iar în 1936 a fost avansat la gradul de sublocotenent.
38 de ani a lucrat la şcoala din Zegaia şi a educat generaţii întregi de copii. În 1939, a fost concentrat în cadrul Legiunii de Jandarmi Dolj, iar în `41 a fost trimis pe frontul de la Odessa.
Şi-a lăsat acasă soţia şi cele două fiice, de 3 şi respectiv 5 ani, cu sufletul trist, dar conştient că trebuie să îndeplinească o misiune. "Să ştiţi că am avut un moral ridicat.
Nu plânge- i-am spus ei- că n-am să mor pe front. A murit tată-tu şi a murit şi tata. Am plătit contribuţia cred.
Să nu mă aştepţi acasă mai devreme de doi ani şi să ştii că pierdem războiul”, povesteşte bătrânul.
Propus pentru gradul de general în rezervă
La Stalingrad, a fost cea mai grea încleştare din cel de-al doilea război mondial, dar a mers mereu înainte, fără să uite vreo clipă de soldaţii pe care îi avea în subordine sau de tancurile care sfârtecau trupuri.
A supravieţuit 25 de luni pe frontul rusesc, întrebându-se de ce lucrurile bune trebuie mereu plătite cu gloanţe şi sânge.
În 1942,
