Geraldina e acum juristă la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu. Şi-a dorit asta de ani de zile. Deşi a făcut Dreptul, crede că nu ar putea fi avocat niciodată, deşi ar fi o meserie mai bănoasă.

Geraldina este o fire extrem de veselă. Aşa a fost întotdeauna. Când era mică îşi dorea să ajungă pensionară. Nu visa cariere de succes, spera să ajungă doar ca bunicii ei. „Eram încântată când îi vedeam pe bunicii mei, toată ziua acasă, liniştiţi, şi le veneau banii prin poştă. În schimb, părinţii se chinuiau să muncească o zi întreagă pentru nişte bănuţi. De asta aveam eu impresia că să a fi pensionar e cel mai frumos lucru posibil. Nici acum nu mi-am prea schimbat părerea, dar cine ştie dacă vom mai ajunge, la cât stres ne înconjoară“, spune Geraldina Ghergu.

Timpul trecea, iar Geraldina începea să viseze la o carieră. Iniţial şi-a oprit atenţia asupra jurnalismului, dar nu a fost decât ceva trecător. „Am şi lucrat o vreme în domeniu, dar mi-am dat seama că dreptul mi-ar place mai mult. Mereu când vedeam o nedreptate mă zbăteam să schimb ceva, să se facă dreptate. Cred că atunci m-am decis eu că dreptul e ceea ce îmi doream să fac“, spune Geraldina Ghergu. S-a înscris, aşadar la Facultatea de Drept şi, în paralel, s-a şi angajat. A şi avut norocul să lucreze la compartimentul de Contencios Administrativ al Spitalulul Judeţean. De aici începea să facă paşi mici, dar repezi spre cariera pe care o are acum. „Cât timp am fost şi referent m-am ocupat şi de relaţia cu presa. Eram şi purtător de cuvânt. Doi an de zile am făcut în paralel ambele lucruri. Perioada aceea o descriu ca fiind una extrem de veselă, dar în acelaşi timp a fost şi un extraordinar exerciţiu de diplomaţie. Am renunţat apoi pentru că îmi afecta extrem de mult munca de aici, din compartimentul de contencios şi defapt eu asta mi-am dorit“, spune Geraldina.

Legislaţie ambiguă

E greu să fi