În fiecare zi, lăsăm urme lungi de informații personale doar prin simplul fapt că trăim în lumea modernă. Dăm click pe pagini de internet, schimbăm canalele, trecem pe la punctele automate de încasare a taxei de autostradă, facem cumpărături cu cardul de credit și vorbim la telefonul mobil. Companii precum Yahoo! și Google colectează cam 2.500 de detalii despre noi în fiecare lună.

Imaginați-vă că stați într-o cafenea, iar o tânără lucrează la un laptop, suficient de aproape încât să vedeți ce are pe monitor.

Inițial citește un ziar online, după care începe să intre pe un site de dating, unde răsfoiește câteva anunțuri. Deja aveți primele informații despre ea: probabil că e singură și își caută un prieten.

Să zicem că apoi intră pe tot felul de site-uri despre burse studențești în străinătate. Ați mai aflat un lucru: îşi dorește să plece în afara țării cu o bursă.

Dacă ați sta ore în șir să vă uitați pe site-uri pe care navighează, până seara ați afla foarte multe lucruri despre acea fată, fără ca măcar să vorbiți cu ea.

Imaginați-vă acum că puteți face acest lucru cu 150 de milioane de oameni. Aţi afla sute, mii de informații despre fiecare om în parte.

Să zicem apoi, că reprezentați o firmă care vrea să vândă ceva acestor oameni. Nu-i așa că veți folosi aceste date pentru a ști exact cu ce mesaj să vă duceți la ei, astfel încât să-i convingeți să vă cumpere produsul sau serviciul?

"Companiile și autoritățile vor să ne identifice și să ne localizeze. Datele pe care le aruncăm în spațiul virtual creează nenumărate cărări până la ușa noastră. Chiar dacă nu-și dai numele, e un fleac să te găsească. Un studiu a demonstrat că prin simpla declarare a sexului, a datei de naștere și a codului poștal, s-ar putea stabili cu precizie identitatea a 87% din populația Statelor Unite", scrie Stephe