Intr-o viata de om, modelul nu e obligatoriu: multe modele de astazi nu au avut, la rindul lor, nici un model. In urma cu citiva ani, am scris un mic text despre necesitatea de a (nu) avea modele. Mai curind, as zice, despre necesitatea de a te delimita ferm de orice model. Consider argumentatia de atunci convingatoare. O voi reface in acest articol, dar voi folosi alte exemple. In principiu, nu e deloc rau sa ai un model etic in viata. Nu despre asta e vorba. Ma voi referi la modelul intelectual. E adevarat ca in presa culturala (si, mai general, in gazetele de orice fel), unii depling faptul ca tinerii nu-si aleg cum se cuvine modelele. Si ca traiesc intr-un vid axiologic, nemaifiind capabili, din aceasta pricina, a discerne binele de rau. Dezorientarea s-ar rezolva doar printr-o optiune corecta. Modelul prin excelenta, toata lumea pare a fi de acord, desi eu contest optiunea, e intelectualul. O literatura abundenta sustine acest punct de vedere. Nu sint sigur, totusi, ca autorii lui au intru totul dreptate. In acest sens, am citit nu de mult un articol de Andrei Plesu. Problema esentiala e insa: care intelectual? Intre un intelectual lipsit de orice Dumnezeu si un om modest, dar cu bun simt, eu unul l-as alege fara sa stau mult pe ginduri pe ultimul. Din pacate, de cele mai multe ori, nu e ales anonimul cu bun simt, ci vedeta care se exprima la televizor, care nu e nici ea mereu si mereu un intelectual. Din cite am observat si am trait, modelul detine, in primul rind, o functie negativa (asta e o parere strict personala). De model e bine sa te desparti cit mai repede. Prin fascinatia sub care te asaza, modelul te obliga sa-ti anulezi cautarile, sa-i preiei raspunsurile si, mai ales, certitudinile, sa dai vietii exact solutia lui. Solutia modelului, pentru a fi foarte precis. Inainte de a trezi, modelul inhiba si restringe posibilitatile unei vieti. Iar daca relati