Ion Navodaru• Sunt prea batrani ca sa mai iasa in strada, sa lupte pentru drepturile lor si, tocmai de aceea, intreg sistemul profita • Si-au riscat cu adevarat viata si poarta dovezile acestui fapt pe trupurile lor, dar nu si pe cupoanele de pensie • La 88 de ani, Ioan Navodaru a fost rasplatit cu 324 lei pentru doua gloante care i-au strapuns pieptul si piciorul si pentru suferintele groaznice indurate in inchisori
Au fost eroi pe front, au aparat granitele tarii, dandu-le generatiilor viitoare o sansa la viata, iar acum se zbat in mizerie. Vorbim de putinii veterani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, care abia isi duc traiul de pe o zi pe alta.
Ioan Navodaru este un veteran de razboi si fost detinut politic in inchisorile comuniste. La 88 ani, batranul povesteste cu lacrimi in ochi cum a indurat teroarea comunista in beciurile Securitatii din Bucuresti si Iasi. Mult mai dureroase sunt, insa, amintirile de pe front. La 18 ani, Ioan Navodaru a fost inrolat in Armata ca voluntar la Regimentul 19 Infanterie Caracal. Nici bine nu si-a facut ucenicia, ca a si fost trimis in toiul luptelor de la granita cu Basarabia. A luat, astfel, parte la luptele "Trecerea Prutului", pe 22 iunie 1941, si la "Batalia de la Tiganca". Aici, spune veteranul, s-au dat cele mai grele lupte din istoria celui de-al Doilea Razboi Modial. La Odesa avea sa-si raneasca piciorul stang, dupa ce a fost lovit de o schija. "La Odesa am ajuns dupa luptele sangeroase de la Tiganca. Acolo am fost ranit prima data la picior. M-au evacuat de urgenta la Iasi pentru a fi operat", isi aduce aminte cu greu batranul.
Pe 23 august 1944, Ioan Navodaru a fost obligat sa intoarca armele in cealalta directie. Dupa ce frontul s-a rupt la Iasi, iar romanii au indreptat armele impotriva nemtilor, el a fost a trimis sa lupte in primele linii ale frontului de la Debrecen. Un glont rataci
