Jurnalul Naţional continuă prezentarea argumentelor istorice în favoarea declarării zilei de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare oficială a românilor.
Cum era de aşteptat, neînduplecaţii adversari ai lui Cuza Vodă au încercat să blocheze propunerea Brăescu. Cel mai pătimaş dintre anticuzişti, Dim. A. Sturdza, a cerut cuvântul spre a motiva împotrivirea, prin faptul că sunt şi alte zile importante de sărbătorit, dar că n-ar fi bine să se meargă din sărbătoare în sărbătoare; în final, el optând pentru sărbătorirea la nivel naţional doar a „ultimei” dintre zilele mari, anume 14 Martie – ziua proclamării Regatului Român, ştiut fiind cât de agreată va fi iniţiativa sa de Regele Carol I de Hohenzolern.
La o aşa obstrucţie, minată de vechi adversităţi politicianiste, senatorul Costin Brăescu a revenit la tribună:
„Faţă de cuvintele de acum ale dlui Sturdza, ... eu, dlor, cred că ziua de 24 Ianuarie, în care s-a decretat şi efectuat Unirea, aceea este data fundamentală a celorlalte fapte glorioase naţionale, şi precum inima tuturor românilor sărbătoreşte această dată, să se recunoască aceasta şi în mod oficial”.
În sensul propunerii, Brăescu a rostit un discurs pătruns de o înaltă vibraţie patriotică senatorul N. Voinov: „Nu avem decât să ne întrebăm de câte ori pe an punem fracul în mod oficial? Îl punem la 10 Mai, la 11 Februarie, la 11 Iunie, la 24 Aprilie; îl punem, dar mai de multe ori, pentru ca să manifestăm în mod vădit în fiecare din acele zile, devotamentul, respectul şi dragostea ce ne reprezintă acele zile.
Zic şi eu ca onor dl Sturdza, să nu întindem sărbătorile prea mult, ci să avem o singură zi, prin care să sărbătorim toate celelalte zile mari naţionale. Dar, după cum vedeţi, lucrurile nu se petrec astfel, şi, prin urmare, pentru ce propunerea colegului nostru dl Brăescu? D-sa propune a se să
