De ce nu cred în povestea cu regizarea huiduielilor adresate domnului Traian Băsescu la Iași și Focșani am scris ieri (detalii aici). Iar reacțiile stârnite merită câteva rânduri în plus.

Mai întâi despre interpretarea sugestiei făcute pentru domnul Băsescu de a accepta consilierea unui psiholog. Pe care mulți (dovada sunt o parte din comentariile de la articolul precedent) au înțeles-o ca pe un afront, ca o insinuare a faptului că domnul președinte ar suferi de cine știe ce tulburare psihică. Nimic din toate acestea. Mai întâi pentru că am vorbit de psiholog, nu de psihiatru, iar apoi pentru că recomandarea era de ”consiliere”, nu de ”terapie (tratament)”. Iar consilierea psihologică se face, în primul rând, pentru a îmbunătăți anumite aptitudini/ calități personale și/sau sociale, nu pentru a trata vreo tulburare (boală) mintală. Știu că, în continuare în România, se confundă profesiile de psiholog și psihiatru, precum și consilierea personală/ socială cu terapia, dar aceste interpretări greșite nu mi le asum.

Apoi m-a dezamăgit (și plictisit) abundența comentariile care făceau trimitere la așa-zisa luptă anti-comunistă post-decembristă a domnului Traian Băsescu. Nici măcar dânsul nu face referire la așa ceva, dar o parte dintre susținătorii lui fanatici îi dau înainte cu această gargară. Nu-mi rămâne decât să sper că, într-o bună zi, se vor maturiza.

În fine, ce m-a distrat la culme au fost interpretările (alimentate de o afirmație a domnului președinte) conform cărora totul ar fi făcut parte dintr-un plan regizat chiar de domnul Băsescu, care ar fi știut că va fi huiduit și nu doar că ar fi acceptat aceste huiduieli, ci chiar le-ar fi căutat, ”pentru a vedea întreaga țară cine îl fluieră”. Și astfel, evenimentele de la Iași și Focșani ar fi încă o dovadă a abilității politice a domnului Băsescu (!?). Să fim serioși. Un președinte huiduit rămân