Se întâmplă ceva cu preşedinţii României. După primul mandat, devin didactici, încep să vorbească de parcă ar fi trecut prin toate experienţele istoriei, acumulând înţelepciunea universală, pe care, din când în când, nu se abţin să o împărtăşească şi maselor. Fostul preşedinte, Ion Iliescu, ţinea disertaţii de neoprit despre efectul de seră, subţierea stratului de ozon şi încălzirea globală, de ai fi zis că este agentul secret al Greenpeace şi va face alianţă cu Al Gore pentru salvarea planetei. Numai că, în timp ce vicepreşedintele american era un activist de cursă lungă, care fonda organizaţii ecologiste, milita pentru legi şi promova Pactul de la Kyoto, şefului statului român îi plăcea doar să vorbească, fiind pasionat de subiect ca o groupie de o formaţie la modă. Câtă vreme a deţinut puterea împreună cu PSD, clienţii lor politici au defrişat România în mod sistematic, ai ei locuitori nebăgând, de aceea, nicio povaţă "verde" la cap, ci alergând să facă bani cu drujba.

Pe preşedintele Traian Băsescu nu-l preocupă problemele planetare de mediu. El s-a concentrat pe reformele naţionale, anual apărând câte una în discursuri. A fost reforma justiţiei cu componenta anticorupţie - foarte popularizată la începutul primului mandat, a urmat descentralizarea, pe urmă educaţia, cu arhicunoscutul îndemn de a da ţării tinichigii şi nu filosofi, pe urmă reformarea Parlamentului, pe urmă modernizarea statului. De ziua Unirii, la Iaşi, printre huiduieli s-a referit chiar la aceasta din urmă.

"Marea Unire nu s-a realizat nici în birouri, nici măcar în vreun oraş (...), ci cu sacrificiul generaţiei tinere, care a pus ţara mai presus de viaţă, care s-a sacrificat, care a ştiut să fie unită şi puternică", i-a adus preşedintele aminte poporului neascultător. Apoi, i-a deschis ochii: "Sunt episoade poate la fel de importante, pe care poate că nu realizăm că trebuie să le