Pentru cei care au ţinere de minte, n-a trecut mult timp de când, brusc răsucit din cheiţă, Crin Antonescu l-a sprijinit pe Mircea Geoană pentru preşedinţie. De la momentul acordării "sprijinului", privind puţin în urmă, Crin Antonescu, "edificat" pe atunci, afirma că Traian Băsescu a fost adus la putere "de lăcomia, de clientela, de hoţia, de demagogia PSD, a regimului Adrian Năstase.

A regimului Iliescu-Năstase. Ponta, mai mititel, dar acolo". Asezonarea a venit rapid, cu o secundă înainte de apariţia saltimbancă a cuplului Geoană-Antonescu, care sărbătorea o victorie ce nu exista. Cireşica de pe tortul fleşcăit a fost pusă tot de Crin Antonescu. Citez din viziunea lui asupra omului politic Geoană: "Domnul Geoană face parte din aceeaşi lume de şantajişti cu domnul Băsescu şi nu putem să acceptăm să impunem întregii ţări un manechin care doreşte să devină preşedinte". Ideea e următoarea: dacă vrem cu tot preţul să credem că preşedintele liberalilor este un om onorabil, un bun profesionist, un politician cu perspectivă etc, atunci nu mai rămâne să constatăm decât că vorbeşte gura fără el. Dar trebuie să şi admitem, pe de altă parte, că orice om vorbeşte, de obicei, din preaplinul din el.

În această primă fază am avut de-a face cu un proces în care personalitatea politică a lui Crin Antonescu a devenit tulbure, mâloasă, groasă şi obnubilată până aproape de indistinct. De aceea, prima tentaţie a fost de a nu mai lua în serios nimic din emanaţiile contradictorii ale Antonescului. Dar rămăsese, totuşi, aparent intact, PNL-ul, având câţiva lideri şi oameni reprezentativi, de gândire liberală: Vosganian, Raymond Luca, Orban, Neagu Djuvara, Marius Oprea,Tăriceanu. Însă Antonescu n-a fost mulţumit să se facă praf doar pe el însuşi, ci şi partidul şi - logic, nu? - electoratul liberal, unul constant, dur şi nedezminţit. Aşa că s-a trecut la faza a doua,