Ceea ce s-a întâmplat acum o săptămână şi ceva în Tunisia, o revoluţie numită a iasomiei, după denumirea florii-simbol naţional, impune anumite reflecţii. După tânărul care s-a autoincendiat în decembrie în Tunisia, numai în 48 de ore au urmat exemplul său nouă persoane în Egipt, Algeria şi Mauritania.

Preşedintele chinez, Hu Jintao, aflat într-o vizită în SUA, în lumina revoluţiei tunisiene a admis că ţara sa „are mult de făcut în privinţa drepturilor omului". Nici un lider chinez nu a fost mai sincer în această chestiune.

Să vedem ce paralele putem face între Tunisia şi R. Moldova. Tunisia de astăzi a făcut parte din Imperiul Roman şi civilizaţia latină.

Basarabia nu a făcut parte efectivă din imperiu, dar limes-ul Romei se extindea până în spaţiul pruto-nistrean, cu cele două „valuri ale lui Traian" în sud. În 1812 Basarabia era ocupată de imperiul ţarist, iar Tunisia devenea protectorat francez în 1881.

Teritoriul din nordul Africii era privit drept parte componentă a Franţei, o extensie a teritoriul francez metropolitan, colonizat masiv cu francezi. Nu întâmplător Parisul a renunţat foarte dificil la acest teritoriu, parte a Maghrebului. Basarabia a fost şi ea colonizată masiv de ruşi în decursul secolului al 19-lea, dar şi al 20-lea.

După 1989, Moscova nu a renunţat la ideea păstrării Moldovei în spaţiul său geopolitic, mizând pe armata din Transnistria şi politica energetică. Lucrurile se vor schimba însă, iar factorul intern va deveni unul determinant.

Tunisia era condusă în ultimii 23 de ani de către Ben Ali. Era un regim autoritar, cu tendinţe totalitare şi extrem de corupt. Cu o economia de piaţă, iar nivelul de viaţă şi creşterea economică - printre cele mai ridicate din lumea afro-arabă.

Franţa, fosta metropolă, prefera să încurajeze stabilitatea, trecând cu vederea derapajele antidemocratice. Aşa au făcut UE şi SUA în