Tot amân să vorbesc de proiectul de bulevard Buzeşti-Uranus, deşi el face valuridelunidezileîn ONG-ismul bucureştean, pentru că apar mereu priorităţi de actualitate. Sursa: EVZ
Dar vine un moment când toată lumea trebuie să înceapă să strige mai tare şi pe teme de dezvoltare urbană, deoarece lăsaţi de capul lor, edilii bucureşteni o cam iau razna.
Nu sunt arhitect de meserie, aşa că mă bazez pe concluziile unora care sunt, precum colegii de la www.spacesyntax. ro şi idei-urbane. blogspot.com/2011/01/buzestiberzei- uranuso-concluzie.html.
Însă nici nu trebuie să fii mare specialist ca să realizezi că, după o perioadă de câţiva ani de gestaţie tăcută, în iarna asta au pornit în trombă lucrările la cel mai mare proiect de reconfigurare a Bucureştiului din anii’ 80 încoace. Oficial el se cheamă "dublarea diametralei Nord-Sud - Buzeşti-Berzei-Uranus", dar neoficial poate fi numit bulevardul Magheru 2, pentru că are aceeaşi amploare şi ambiţie. Iar acest proiect ameninţă să se transforme într-un mare eşec de planificare comunitară.
Problema e că ceea ce era potrivit într-un context, numai este în altul: desprăfuirea unor planuri din anii ’30, cu care cochetase la un moment dat şi Ceauşescu - mare amator de defrişat cartiere istorice ce nu-i spuneau nimic, în favoarea unor bulevarde-canion care se văd mişto din elicopter- dar pe care n-a mai apucat să-l pună în practică, nu este soluţia pentru secolulXXI. De câteva decenii, urbanismul în lumea civilizată a regăsit scara umană, valoarea vechiului ţesut urban a cărui funcţionalitate s-a verificat în secole. Capitalele europene cele mai atractive astăzi(deci, competitive investiţional) sunt cele care recuperează creativ zonele vechi "cu caracter", reţeaua de străzi mici, locurile cu funcţiuni diverse şi amestecate, toate puse în valoare de o infrastructură ce prioritizează, în ordine, pietonul
