In procesul de transformare dinRodina-mat’ (mama sovietelor) inRosiya-Matuşca(mama Rusiei) s-a varsat mult sange. De la Marea Nordului la Marea Neagra si de la Marea Neagra la cea Caspica, nimic insa asemanator cu ceea ce s-a intamplat si ceea ce a continuat sa se intample pana in zilele noastre in regiunea care separa Rusia de Orientul Mijlociu, teritoriul dintre cele doua mari, cea Caspica in Asia si cea Neagra la granitele de est ale Europei.

Regiunea respectiva este compusa din Cecenia, Inguşetia si Osetia de Nord, Cerchezia, Daghestan, Cabardino-Balcaria, Karaciai-Cerchezia, Nogai si in sfarsit Ţinutul Stavropol (Stavropol Karai). Toata regiunea mentionata a cunoscut dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice o renastere religioasa de proportii, intalnita numai in Bosnia post-Iugoslava. Patronii islamului Shiit (Iranul) si celui Sunit (Arabia Saudita) si-au disputat influentele in regiune de la ajutoare umanitare, trimiterea de clerici misionari si pana la sustinerea masiva cu arme si “voluntari” a miscarilor iredentiste din aceasta regiune.

Istoria apropiata a relatiilor dintre rusi si populatia din aceste regiuni este una dintre cele mai sangeroase din istoria comunismului sovietic si dupa disolutia sovietelor a ramas la acelasi nivel de violenta, poate si mai intensa. Luptele pentru influenta dintre turci, rusi si persani dateaza de pe timpul lui Ivan al-IV-lea (“cel Groaznic”) si sunt memorate de istoria regiunii inca din secolul al XV-lea si al XVI-lea. In cel de al II-lea Razboi Mondial, Germania nazista a organizat trupe de voluntari care au actionat impotriva Rusiei Sovietice conduse de Khasan Israilov si Mairbek Sheripov, care au produs pagube insemnate in spatele frontului Germano-Sovietic. La 13 octombrie 1943 rusii au reactionat cu o violenta deosebita, poate mult mai mare decat a fost cunoscuta in anii ‘20 si ‘30 in Ucraina. In operatiunea “Le