Traian Băsescu a fost huduit la Iaşi, la Focşani şi, probabil, ar fi avut aceeaşi soartă şi dacă mergea la Văscăuţii din Deal dacă prin preajmă se găseau câţiva rezervişti. Fluierăturile au acompaniat însă şi imnul naţional şi nu s-au oprit nici la cântările bisericeşti, ceea ce a adus din nou în spaţiul public dezbaterile legate de imnul naţional.

Poetul Mircea Dinescu a declarat, la Realitatea TV, că imnul României este “depăşit ca text” şi că “merităm un imn ceva mai senin”.”Ce să te prefaci că eşti pătruns de un sentiment petriotic când auzi “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”?. Imnul acesta este depăşit ca text. Putem să găsim un text mai bun. “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte în care te-azvârliră…” Hai bre, să fim serioşi!”, a mai spus Dinescu.

Şi fotbaliştii naţionalei au avut, la Euro 2008, ideea ca imnul naţional – “lung şi monoton” – să fie schimbat, deşi, culmea, “Deşteaptă-te, române!“ a sunat mai emoţionant ca niciodată la un meci al naţionalei de fotbal.

Patosul tricolorilor, care s-au ţinut de umeri pe durata imnului, a înflăcărat şi tribunele, care au dominat apoi mai tot meciul galeria franceză. Sincronizarea tricolorilor a avut şi o explicaţie pragmatică, o repetiţie efectuată în vestiar.

Imnul de stat al României – „Deşteaptă-te Române!“ – este „bătut în cuie“ în art. 12, alin. 3, din Constituţie. Drept consecinţă, pentru a avea un imn de stat nou, trebuie revizuită Constituţia. Conform legii fundamentale, la art. 150, alin. 1 prevede că „revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot“. P

Ideea unui imn naţional a început în secolul al XIX-lea, în 1862 fiind organizat un concurs public pentru imnul noului stat constit