Până când nu va apărea cardul naţional de sănătate, nu va exista un control riguros al neasiguraţilor care se tratează în sistemul public, fără să reprezinte urgenţe medicale.

Cei care nu îşi plătesc contribuţiile la sănătate se pot trata liniştiţi în spitalele din România, pentru că autorităţile sanitare nu deţin mecanisme riguroase de control, iar medicii internează, de regulă, atât cazurile de urgenţă, cât şi pe cele mai puţin grave. Legea spune însă că doar în situaţiile de urgenţă neasiguraţii pot primi tratament gratuit, pe principiul solidarităţii sociale.

„Nu există legislaţie foarte bine aplicată, astfel încât să poată fi refuzată internarea celor care nu sunt urgenţe şi care ar putea fi trataţi, spre exemplu, în ambulatoriu. Dacă s-ar face o analiză serioasă a ceea ce se întâmplă în sistemul spitalicesc românesc, 30% din pacienţii internaţi nu s-ar dovedi urgenţe. Reţeaua policlinicilor, care mai punea filtru pentru aceşti pacienţi, a fost, din păcate, distrusă. Nu intra nimeni în spital fără să aibă măcar o trimitere", spune Florin Stroe, fost director economic la Spitalul Floreasca din Bucureşti.

Afecţiuni care se tratează doar la stat

În Spitalul Universitar din Bucureşti sunt internate în fiecare lună în jur de 300 de persoane neasigurate. Cam tot atâţia neasiguraţi ajung şi în celelalte spitale bucureştene cu profil de urgenţă, majoritatea fiind persoane fără domiciliu, străini sau români care lucrează la negru ori pentru firme care nu plătesc contribuţiile la Sănătate.

Într-un spital public ziua de spitalizare variază între 200 şi 1.000 de lei, în funcţie de medicamentele prescrise, materialele sanitare folosite şi cheltuielile de cazare. „În terapie intensivă sau pe secţiile de cardiologie şi neurochirurgie se fac cele mai mari cheltuieli, aşa că şi ziua de spitalizare costă mai mult", evaluează situaţia me