În România consumul de produse de panificaţie este aproape dublu faţă de media europeană. Poate nu întâmplător, statisticile arată că peste 60% din populaţie are probleme cu greutatea.

E seară şi Carmen se întoarce de la serviciu obosită şi moartă de foame. Intră în magazinul de la colţul străzii, cumpără o franzelă caldă şi pufoasă şi, până acasă, o mănâncă pe toată. Se întoarce la magazin şi mai cumpără una, ca să aibă la masă. „M-au obligat ai mei de mică să mănânc o pâine întreagă, deşi nu-mi plăcea decât cea pe care o făcea bunica şi pe care o mâncam goală dacă era caldă. Apoi, încet-încet, a devenit un obicei şi acum, oricâtă mâncare aş avea la masă, dacă nu e pâine parcă nu mă satur", spune tânăra de 28 de ani, care preferă pâinea albă, de la brutărie, deşi a încercat-o şi pe cea cu seminţe de susan şi floarea-soarelui, cu roşii şi măsline.

Un alt iubitor de pâine este Răzvan. Mănâncă zilnic o pâine, dar i se mai întâmplă să dea gata una întreagă la o singură masă. Răzvan spune că-i place gustul mâncării combinat cu pâine şi că năravul i se trage tot de la pâinea de casă făcută de bunica. „Când mănânc carne şi sosuri, simt nevoia şi de pâine. Uneori îmi mai iau mâncare de la cantină şi, dacă porţia nu e suficient de mare, iau cu pâine, ca să mă satur", spune tânărul de 27 de ani. Şi el preferă tot pâinea albă. „N-aş cumpăra pâine neagră sau cu graham decât dacă ar fi miezul nopţii şi n-aş avea altă variantă", adaugă el.

Pâinea a fost aliment de lux

Numeroasele sortimente de pâine care se găsesc acum pe rafturile magazinelor au şters amintirea vremurilor în care acest produs era considerat aliment de lux. „Înainte şi după al doilea război mondial, lumea mânca multă mămăligă, iar pâinea era consumată de sărbători. Mai târziu, când s-a dezvoltat agricultura, am început să producem şi noi pâine", explică Gheorghe Mencinicopschi, directorul