Cu al patrulea film pe care il regizeaza impreuna, francezii Gustave Kervern si Benoît Delépine (care se amuza ca in strainatate sunt considerati belgieni) nu se indeparteaza prea mult nici de substanta, nici de stilul filmelor precedente, insa ii ofera lui Gérard Depardieu un rol memorabil. E al patrulea film in care el si Isabelle Adjani sunt parteneri. Intra pe ecranele romanesti in 28 ianuarie.
Cu un abdomen cat toate zilele si parul atarnandu-i late peste umeri, Gérard Depardieu interpreteaza rolul unui barbat de conditie modesta care, iesind la pensie, nu poate primi toti banii pentru ca nu toti cei pentru care a lucrat destoinic in decursul anilor l-au si declarat.
Ca sa obtina dovezile necesare unui venit si-asa modest, Serge Pilardosse (nume care suna comic si in romana) incaleca antica sa motocicleta germana Mammuth si pleaca, indiferent la privirile vag ironice ale sotiei si ea masive si lasate (Yolande Moreau intr-un rol de mai mica intindere ca cel din "Louise-Michel", dar "de larga respiratie") care pufneste la vederea puzzle-ului primit cadou de pensionare.
Filmul este un roadmovie, deci - ca in viata- drumul conteaza mai mult ca destinatia, iar castigul lui sta in tandretea cu care isi conduce protagonistul spre spatiile umbrite ale memoriei pentru a-l face sa inteleaga ca viata nu a ajuns la final si ca mereu exista sansa unui nou inceput. Chiar si la 60 de ani.
"Mammuth" a fost comparat de unii critici francezi cu "Luptatorul"/"The Wrestler", de Darren Aronofsky, dar poate in mai mare masura el iti aminteste de "Broken Flowers" al lui Jim Jarmusch, cu precizarea ca singurul personaj feminin care bantuie amintirea eroului este cel interpretat de Isabelle Adjani, fosta femeie iubita murind demult, intr-un accident de motocicleta (deci cuvantul „bantuie” e justificat.).
Si mai e
