Huiduielile încasate de Traian Băsescu la Iaşi (din plin) şi la Focşani (mai puţin) marchează intrarea într-o nouă etapă a jocului de uzură.
În primul rând, chiar dacă n-ar fi fost spontane, ci pregătite şi amplificate inclusiv de felul în care sau făcut transmisiile TV (cu calea pentru zgomotul de fond ridicată), huiduielile şi fluierăturile au fost pornite, cum se zice, din suflet. Oamenii o duc mai greu şi e firesc să-şi îndrepte nemulţumirile împotriva celor de la putere. Băsescu o încasează pentru că merită.
Oricât s-ar strădui să dea vina pe faptul că protestele au fost organizate politic (penibilă intervenţia lui Constantin Simirad, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, acum membru PDL, în trecut primar al Partidului Alianţei Civice şi, ulterior, ambasadorul lui Ion Iliescu în Cuba), cei care fac scut în jurul preşedintelui ştiu că e destul de greu să pui în mişcare mase de oameni care să huiduie dacă nu e de huiduit.
Revenind la ideea că huiduilelile au fost puse la cale de politicienii din opoziţie: şi aceasta are o doză de plauzibilitate mare - liderilor PSD şi PNL le convine să anunţe marea alianţă a opo zi ţiei pe fondul nemulţumirilor tot mai zgomotoase ale poporului. Frontul comun anti-Băsescu poporul îl cere!
Ce rămâne? Deruta alegătorilor liberali, dacă mai interesează pe cineva acest aspect, va creşte până la amor ţire şi acceptare sau silă şi dezinteres. Cei care au înghiţit, cu chiu, cu vai, alianţa cu Dan Voiculescu, află acum că e OK şi prietenia la tribunal cu PSD, partidul în care Adrian Năstase şi Ion Iliescu (preşedinte de onoare) se manifestă foarte vioi. Mai află că nici măcar principiul cotei unice nu e suficient de puternic dacă altfel nu se poate face alianţa. Am mai scris aici: vom asista, într-o oarecare măsură, la o schimbare de electorat. "Visătorii" nu mai au căutare, e nevoie de ele
