Lucrarea de doctorat a tinarului critic literar romascan are menirea de a-l redescoperi pe marele scriitor tinerii generatii. Doris Mironescu este, deocamdata, asistent universitar la Catedra de limba romana a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, critic literar, eseist, traducator, autor al unei lucrari de doctorat ce are ca tema viata si opera marelui scriitor Marcel Blecher, admirat si apreciat in toata lumea, dar mai putin cunoscut la el acasa, la Roman. Bursier in Germania, Doris si-a gasit timp pentru a vorbi cu cititorii "Ziarului de Roman" dintr-un sentiment de responsabilitate comunitara si pentru a reaminti cititorilor opera celui mai mare scriitor al acestor locuri - Marcel (Max) Blecher. Reporter: Care sint primele amintiri despre Roman? Doris Mironescu: Sint nascut la Roman, in 1979, am prins deci zece ani de regim ceausist. Cu toate astea, datorita in primul rind parintilor mei, pe care ii banuiesc uneori de geniu pedagogic, am avut o copilarie frumoasa, ca in Creanga. Nimic nu mi-a dat de inteles ca n-am fi fost indestulati, chiar daca veniturile familiei nu erau din cele mai mari. Boom-ul demografic al anilor '80 mi-a daruit citeva zeci de mici tovarasi de joaca, asa ca e de mirare ca mai aveam timp de lectiile pentru scoala. Insa cu scoala nu era de gluma. Iata de ce nu cred ca am inteles dimensiunea nefasta a comunismului atunci, ci abia mai tirziu, prin lecturi. De altfel, multa lume a cunoscut hidosenia comunismului ca si mine, fara a avea scuza unei virste prea fragede. Lumea traia prost, dar dimensiunile dezastrului economic si cultural infaptuit de Ceausescu si de ceilalti nu erau cunoscute cu adevarat. Intre timp, lucrurile s-au schimbat, acum stim, teoretic, multe despre acele vremuri, sau cel putin putem oricind sa le aflam. E de mirare ca astazi se mai gasesc oameni in stare sa regrete ca trecutul a fost lasat pentru vecie in urma.