Preşedintele Nicolas Sarkozy recunoaşte că Parisul nu şi-a dat seama cât de mare era disperarea tunisienilor, care s-au revoltat împotriva fostului dictator Ben Ali. Concomitent, la Tunis, armata se declară garant al revoluţiei.
Tunisia este ţara atâtor progrese : emanciparea femeilor, eforturi în materie de educaţie, dinamism economic, apariţia unei clase mijlocii. Şi totuşi, în spatele tuturor acestor lucruri se afla o disperare, o suferinţă, un sentiment de înăbuşire pe care, trebuie să recunoaştem, nu le-am evaluat la adevărata lor amploare. Iată ce a declarat, în esenţă, şeful statului francez, în contextul unei conferinţe de presă, la Palatul Elysée.
Ca fostă putere colonială în Magreb, Franţa are însă şi o datorie de rezervă, mai ales faţă de Algeria, când izbucnesc crize politice şi mişcări sociale, a mai adăugat Nicolas Sarkozy.
Parisul urmăreşte în continuare cu mare atenţie evoluţia evenimentelor din Tunisia, unde lucrurile nu sunt simple şi există o presiune populară în vederea unor schimbări şi mai radicale.
Mulţi comentatori francezi consideră însă că orice accelerare nu poate duce la nimic bun, mai ales dacă ţinem cont că dintr-o populaţie de zece milioane de locuitori, un sfert făcea parte din partidul unic al fostului preşedinte Ben Ali. Este greu de imaginat deci o epurare totală a acestor cadre din aparatul de stat.
Generalul Rachid Ammar, şeful de Stat Major al Armatei tunisiene, omul care se bucură de o imensă popularitate, întrucât a refuzat să tragă în manifestanţi a declarat la Tunis că armata nu va ieşi din cadrul constituţional, că va veghea la respectarea Constituţiei şi va fi garantul revoluţiei.
Concomitent, la Paris, a fost deschisă o anchetă preliminară privind bunurile materiale acumulate pe teritoriul francez de fostul preşedinte Ben Ali şi de anturajul său. Un gest pe care tunisienii nu pot d