Deşi nu au acte doveditoare că sunt proprietari ai caselor sau terenurilor pe care le posedă, mulţi români plătesc impozite pentru ele fără a exista o prevedere a Codului fiscal în acest sens.

Istoria zbuciumată a regimului proprietăţii în România, mai ales după război, a făcut numeroase victime. O situaţie aparte au persoanele care, din diferite cauze – speţele sunt foarte variate în funcţie de zona geografică, localitate, istoricul familial etc. – au în posesie şi folosinţă terenuri sau case, dar nu deţin titluri de proprietate pentru ele.

Maria B. are un teren într-o localitate din vecinătatea Sibiului, pe care îl foloseşte de ani de zile ca grădină de legume. Înaintea ei, părinţii au avut în posesie acelaşi teren pe care l-au primit de la un frate. Niciunul dintre ei nu a avut titlu de proprietate şi nici măcar certificat de moştenitor. Terenul este în evidenţă la primărie, iar Maria B. şi, anterior, rudele sale au plătit impozite pentru terenul respectiv, deşi Codul fiscal nu are niciun fel de prevedere pentru astfel de situaţii.

„Conform Codului fiscal, impozitele pentru terenuri şi clădiri sunt datorate de către proprietarii acestora. În general, nivelul impozitului datorat de persoanele fizice este stabilit având în vedere informaţiile incluse în actele care atestă dreptul de proprietate. Avem totuşi cunoştinţă şi de existenţa unor cazuri specifice unde, în absenţa titlului de proprietate, spre exemplu în cazul terenurilor - până la constituirea sau reconstituirea acestuia, după caz - înţelegem că se poate găsi o soluţie practică pentru plata impozitului luând în considerare prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991“, explică Andra Caşu, senior manager Ernst&Young. Dat fiind că în Codul fiscal nu este reglementată obligaţia decât pentru proprietari, cei care nu au titluri de proprietate plătesc benevol. „Nu credem că e posibilă forţ