Puţine au fost măsurile Cabinetului, corecte la nivel de principiu, cum tot repeta Traian Băsescu, dar care să nu fi fost sabotate de acte normative aiurea sau de incompetenţa organizatorică a ministerelor. Ultimul exemplu, cel al recalculării pensiilor militarilor, este doar încununarea unui ciclu al prostiei. Da, pensiile speciale - ale militarilor, poliţiştilor şi sereiştilor - trebuiau aduse în sistemul public şi în parametri normali, prin raport cu alte pensii şi cu uriaşul deficit. Chiar şi în 2011, statul va plăti pentru pensiile acestor 180.000 de foşti purtători de uniformă peste 1,2 miliarde de euro, pensii care sunt de 2,4 ori mai mari decât cele obişnuite. Singurii privilegiaţi rămân magistraţii, care încasează, prin propria lor bunăvoinţă şi generozitate, de 12 ori pensia unui cetăţean. Da, militarii trebuie să înceteze să mai fie o categorie privilegiată din false considerente ale patriotismului şi epoleţilor. Da, pensiile militarilor cresc în proporţie de 80% şi nu scad. Şi, da, este adevărat că televiziunile mogulilor au manipulat şi au purtat, în stilul deja clasicizat al nonjurnalismului şi antideontologiei, o campanie împotriva guvernului. Traian Băsescu are dreptate arătând spre toate acestea, ele sunt corecte. Ce folos însă?

Toate principiile din lume nu pot acoperi faptul că guvernul a dat-o din nou cu oiştea-n gard. Că n-a fost capabil să prevadă că termenul de aplicare a legii, 1 ianuarie 2011, nu va putea fi respectat, că pensionarii nu-şi vor putea procura actele, alea care mai există, în timp util şi că nici dacă guvernul punea la muncă (ceea ce e imposibil) toată funcţionărimea română, tot n-ar fi reuşit să proceseze corect, şi nu cu greşeli de ortografie şi aritmetică, 82.000 de dosare. Cineva acolo sus ori e prost, ori sabotează pur şi simplu, pentru că nu trebuie să fii un Einstein al organizării ca să-ţi dai seama de la încep