Îl aud pe prietenul Striblea la RTV numindu-i aşa: “oamenii fericiţi de la Mioveni”. Fericiţi pentru că au un job şi un contract colectiv de muncă, ceea ce la “privat” (mă rog, un privat ajutat bine de statul român). Striblea mai spune şi că e “protest ideologic”. Da. Şi?
Pînă şi o agenţie de presă serioasă cum e Mediafax îi ia la mişto în prima jumătate a textului de prezentare a nemulţumirilor. Mai avem în studio la Striblea şi un “dom’ profesor” care spune că mai vedem cu partea de “sclavie”, importantă e doar calitatea muncii. Iar Mugur Mihăescu îi asigură pe muncitorii de la Mioveni că nu despre ei e vorba că ei muncesc. Primitivism la kilogram.
Dar ce văd eu acum la televizor trebuie înmulţit cu 1000 şi obţinem efectul de pe internet: avem sute de filozofi care iau peste picior demonstraţia de la Mioveni.
Mie mi se pare un moment cheie, extrem de important pentru soarta protestului în România. Nu mi se pare aşa de incredibil (sic!) că muncitorii ăia care o duc ceva mai bine decît cei mai mulţi s-au gîndit că trebuie să facă ceva ca să apere măcar ce au.
Nu-mi place deloc Dumitru Costin, nu mi-a plăcut statutul lui de reprezentant sindical, nu mi-a plăcut că a devenit “om al lui Vântu” de pe acele poziţii sindicale, nu-mi place nici în ipostaza de băiat zgomotos prin studiouri, şi nici alura de lobbyst pentru orice afacere sindicală de orice natură. (Apropo, dintre liderii sindicali, singurul care ştie ce spune cu adevărat de ceva ani îmi pare a fi Hossu). Dar…
Ce s-a întîmplat azi (faptul că s-a strigat altceva decît “ne e foame”, faptul că muncitorii intervievaţi explicau cu subiect şi predicat că vor să-şi ţină copiii în şcoli, că nu vor preaviz scurt, că nu vor sclavie etc) este un moment foarte bun. Oricine ar fi organizat, fie el Costin sau cine o mai fi fost, trebuie spus că au făcut o treabă excelentă. Şi nu cred numai în mî
