Tehnicianul a acceptat un dialog fără perdea cu „Adevărul“ în care a povestit cum de nu s-a certat cu Marian Iancu, despre religie, dar şi despre planurile sale profesionale de viitor. Fotbalistul Sabău a fost mereu aproape de înălţimi, dar niciodată n-a reuşit să facă ultimul pas, cel decisiv. Om de bază la naţională în campania pentru Cupa Mondială din 1994, s-a accidentat înainte de turneul final şi a ratat astfel cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc.
Din cauza aceleiaşi probleme, cel declarat cel mai bun mijlocaş din Serie A în 1993, peste colegul Hagi de la Brescia, n-a mai putut face pasul la AC Milan, acolo unde Capello voia să-l adauge colecţiei de staruri ale câştigătoarei Ligii Campionilor din 1994. Omul Sabău pare însă că şi-a atins locul visat.
Crede cu tărie în ceva şi, în ciuda prejudecăţilor care-l înconjoară, în spatele costumului închis e acelaşi „Moţ" simplu din Ardeal: bea cu plăcere un pahar de vin roşu, pleacă în drumeţii la munte şi râde cu poftă când îşi aduce aminte de o scenă din „Ice Age".
„Adevărul": De ce la Târgu‑Mureş?
Ioan Ovidiu Sabău: Erau două luni de când nu aveam activitate, nu mai puteam sta, era foarte greu, pentru că de la 14 ani fac doar fotbal.
Te vezi doar antrenor, nu şi în administraţie?
Nu, chiar dacă ştiu să organizez, nu mi-e teamă să fiu manager general. La Bistriţa mă ocupam aproape de tot. Dar şi la Timişoara veneam la 8.30 şi plecam seara. Mă implic total, câteodată sunt chiar prea strict.
Ce oferte ai mai avut?
Prima dată m-au abordat cei de la „U" Cluj. A fost apoi şi Craiova. Cu CFR n-am discutat niciodată, s-au interesat de mine prin intermediari, probabil ca să mă testeze.
Ştiai de problemele financiare de la Craiova?
Nu. N-aveam de unde. Nu am acceptat pentru că în România nu ţi se dă ti
