Iată o întrebare pe care şi-o pune acum multă lume. Nemulţumirile populare sunt oarecum de aceeaşi natură şi în Tunisia şi în Egipt. Nemulţumiri în primul rînd economice, legate de scumpiri, şomaj, lipsă de orizont pentru tineri în general şi mai ales pentru tinerii cu studii. În Tunisia populaţia şi-a focalizat nemulţumirile politice împotriva dictaturii încarnată de preşedintele Ben Ali, în Egipt frustrarea este şi mai mare pentru că Hosni Mubarak se află la putere de aproape 30 de ani.

Caricaturistul cotidianului LE MONDE, Plantu, surprinde extrem de bine sentimentele egiptenilor. În caricatura sa vedem un grup de egipteni care transportă o mumie şi se adresează unui director de muzeu berlinez, spunîndu-i: "daţi-ne înapoi bustul lui Nefertiti, care se află în muzeul vostru, şi vă dăm în schimb mumia lui Hosni Mubarak".

Dincolo de glumă, toată lumea constată că regimul reprezentat de Hosni Mubarak este unul mumificat care nu mai poate oferi oxigen societăţii egiptene. Manifestanţii cer de altfel exact acest lucru, plecarea de la putere a lui Mubarak, dizolvarea Parlamentului şi sfîrşitul stării de urgenţă care durează în această ţară din… 1981. Ultima dată cînd s-au mai aflat în Egipt atîţia oameni pe străzi a fost… pe 21 mai 2003 cînd egiptenii manifestau împotriva intervenţiei americane în Irak.

Culmea este că declaraţiile făcute la Washington în contextul acestui început de revoltă din Egipt sunt mai degrabă favorabile lui Hosni Mubarak. Pentru americani şi pentru occidentali în general, şi chiar pentru Israel, Hosni Mubarak este un partener politic, un garant al stabilităţii în Egipt şi un aliat sigur în lupta anti-teroristă.

Şi Washingtonul, dar şi Uniunea Europeană îi transmit diverse mesaje lui Hosni Mubarak sugerîndu-i să fie atent la aspiraţiile şi revendicările populaţiei. Ceea ce înseamnă că perspectiva unei schimbări bruta