Pasiunea coregrafului pentru dans vine încă din clasele primare, atunci când a avut satisfacţia şi norocul să aibă alături oameni de marcă ai muzicii populare din acea vreme, cum ar fi Dorina Alexandru, fiica acordionistului Iosif Alexandru.

“Deoarece tatăl meu era mai tot timpul plecat din ţară fiind cârmaci pe un tanc petrolier, părintele meu de suflet era nea Iosif, cel care alături de fiica sa m-a învăţat să dansez pe diverse ritmuri” ne spune Velicu Prodan.

Velicu fluiera fără a se ajuta de degete

Profesorul Gogu Fafuchi, iniţiatorul Formaţiei de dansuri populare a Casei de Cultură “Vasilichi” a făcut o selecţie la Şcoala general nr.1 din Giurgiu, acolo unde tânărul Velicu studia. Proba pe care elevii selectaţi trebuiau să o susţină era dansul popular dobrogean “Geamparalele”.

“Am fost selecţionat şi într-o lună am devenit component al Formaţiei de dansuri populare a şcolii şi prim solist. Fluieram fără degete şi aveam curajul să conduc prin strigături şi comenzi tot grupul de dansatori” ne declară cu mândrie Velicu Prodan.

Şi-a dorit să fie fotogravor

După terminarea liceului dansatorul giurgiuvean a fost nevoit să plece la Mediaş, unde timp de trei ani a studiat la Şcoala de fotogravuri.

“Mi-a fost foarte greu să mă rup de mama, de familie în general. La Mediaş am dat piept cu viaţa am văzut ce înseamnă să stai printre străini, aveam un program foarte strict, mai ceva ca în armată. Doar cele două difuzoare din cameră ne mai încălzea sufletul” relatează Velicu.

Odată întors acasă, Velicu Prodan s-a angajat la Întreprinderea Textilă Dunăreana din Giurgiu, la compartimentul Fotogravură. Când l-a văzut profesorul Mihai Ion i-a propus să facă parte din Formaţia de dansuri a Casei de Cultură din municipiu.

“Pe 23 august 1973 am plecat cu formaţia în localitatea Skopje din Macedonia, unde am p