Nu ştiu să existe în istoria administraţiei moderne vreun guvern european cu atâtea acte normative importante întoarse din drum de justiţie. De fapt, anulând rolul constituţional al Parlamentului, regimul Băsescu a schimbat, de facto, drumul legii în România. Guvernul adoptă o hotărâre şi aşteaptă apoi, curios, să vadă ce vor spune judecătorii, aşa cum aşteaptă guvernele normale o decizie a parlamentarilor. Să o numim democraţie de tip original? Democraţie „originală”, s-ar spune, am mai avut. Dar ce trăim acum mai poate fi numit oare”democraţie?” Probabil că denumirile au mai puţină importanţă. Dar busola realităţii ne arată vreme tot mai rea...
Povestea e mereu aceeaşi. Partidul-şi-guvernul anunţă demn măsuri drastice şi inevitabile, care vor schimba soarta ţării. Pe urmă se dă o hotărâre de guvern sau, mai probabil, o ordonanţă de urgenţă. Apoi, justiţia, într-o formă sau alta, pentru un motiv sau altul, anulează aceste acte şi le declară ilegale. Nu-i nimic, spun cei aflaţi la putere, suspendăm aplicarea. Totul intră în aşteptare. Nu mai există urgenţe, proiecte, nimic. Peste sistemul legislativ românesc se aşterne un strat gros de provizorat.
În felul ăsta şi cetăţenii, şi investitorii români sau străini ajung să trăiască un adevărat coşmar. Pensionarii habar nu au cum o să le arate pensia într-o lună sau cinci. Nimeni nu mai ştie ce taxe va avea de plătit şi pentru ce. Întreprinderile nu pot face nici un plan sau o proiecţie pe termen lung. Aşa se face ca pensionarii ajung la spital sau chiar mor de inimă şi nervi, faţa în faţă cu o asemenea realitate. Iar întreprinzătorii fug unde văd cu ochii, eventual traversând Dunărea.
În România lui Băsescu, suspendarea senină pare a fi soluţia magică la orice încurcătură, ilegalitate sau tensiune socială. Evident, nu pun aici la socoteală suspendarea preşedinte