Dincolo de familie, în viaţă a avut două mari iubiri: să predea studenţilor săi şi să privească în zare, către munţi, în timp ce stătea de vorbă cu sătenii săi din comuna natală Poiana Vadului, din judeţul Alba. Gheorghe Beleiu a terminat Facultatea de Drept, la Bucureşti, aşa cum îl sfătuise cu vorbe calde şi molcome "bătrânul lui", ne povesteşte fiul profesorului, Justin Beleiu. "I-a plăcut enorm să predea. Printre studenţi se simţea mereu tânăr. Avea darul vorbirii, se putea face înţeles. Niciodată nu a fost un profesor delăsător şi nici nu permitea elevilor să nu înveţe la materia pe care el o preda", îşi aminteşte fiul său.
Profesorul s-a stins din viaţă la 54 de ani. Un infarct l-a trântit la pământ în noaptea de 13 spre 14 octombrie 1997. Se afla într-o cameră de hotel la Alba Iulia. A doua zi avea cursuri cu studenţii. "De fapt, el a ţinut morţiş ca în oraşul sufletului său să se înfiinţeze un centru de studiu de drept, o şcoală." A doua zi urma să facă "circuitul-viteză", după cum numea fiul său traseul facultăţilor la care preda tatăl său: "În fiecare vineri călătorea cu trenul către Alba Iulia, Sibiu, Sighişoara, Braşov, unde ţinea cursuri. Tot week-end-ul. În aceste trei zile trăia printre coborări şi urcări din tren, printre studenţii lui, printre profesorii, colegi din toată ţara, printre dosare pe care le căra cu el, ca să le mai studieze, pentru diferitele procese pe care le lua, mai mult de la cunoştinţe, procese pe care, oricum, nu lua nici un ban. Era extrem de obositor pentru el. Dar îi plăcea enorm ce făcea".
Avocatul Beleiu, fiul profesorului, rememorează vremurile când îl vedea pe tatăl său ba lucrând la nu ştiu ce proiect de lege, ba în amfiteatru, cu elevii săi, ba la masă, acasă, în timp ce-i spunea mai în glumă, mai în serios: "Dacă o fi să mor, să mă duci lângă măicuţa şi tatăl meu, în vâr
