S-a întâmplat să vă opriţi din drum privind cu admiraţie linia aristocratică a unui câine de luptă, aşezat cuminte, aşteptându-şi stăpânul? Aţi rămas cu privirea după un ghemotoc de puf alb ce se rostogolea plin de importanţă după stăpâna lui? V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să aveţi un câine, un hamster, un papagal sau de ce nu, o broască ţestoasă acasă? Cotidianul Zi de Zi lansează o nouă rubrică dedicată iubitorilor de animale de companie. Azi, vă propunem povestea unui câine comunitar, lovit de maşina unui şofer care a părăsit locul accidentului.

Şosetuţă i-am pus numele

Femeia de 51 de ani, din Târgu Mureş, iubitoare de animale, a fost de acord să vă împărtăşească povestea Şosetuţei. „Mă consider un om norocos şi fericit, binecuvântat din naştere pentru dragostea şi respectul pentru animale”, astfel se prezintă Mirela Miţiga, bibliotecară la un gimnaziu cunoscut din oraş. „Întotdeauna am iubit animalele, dar nu credeam că aş putea avea grijă de un câine, să-l scot din mediul său natural, m-am gândit că poate l-aş chinui…De fapt nu eu l-am ales pe Şosetuţă, el m-a ales pe mine!”, spune înduioşată bibliotecara.

Nu e o amintire plăcută, dar pentru a păstra firul povestirii, trebuie să începem cu întâmplarea din 6 decembrie 1997.

Ştiindu-o iubitoare de animale, copiii din blocul de pe strada Tuşnad au venit într-un suflet ca să o cheme pe Mirela. „E un câine plin de sânge, zace pe drum, l-a călcat o maşină care nici măcar nu s-a oprit, veniţi repede că o să moară”, strigau copiii îngroziţi de priveliştea din drum. „Nu pot uita cum arăta. Trecem peste imaginea accidentatului ce părea de nesalvat. Mic, negru şi cu patru ciorapi pe lăbuţe, i-am pus numele de Şosetuţă…L-am luat imediat şi l-am dus la cabinetul dr. Borka Levente, din Piaţa Armatei, nici măcar nu l-am plătit atunci, decât mai târziu, că nu aveam bani la mine”, povesteşte femei