Un şarpe mare şi rău s-a dus într-o zi la înţeleptul pădurii să-i ceară sfatul. „Nu ştiu ce-i cu mine, sunt atât de rău, încât îi omor pe toţi cei care mă enervează”, s-a plâns şarpele. „Spune-mi ce să fac, fiindcă m-am hotărât să mă schimb”, l-a rugat el pe înţelept. „Ei, dacă te-ai hotărât, este îndeajuns. Fii bun cu toţi, orice ţi-ar spune sau ţi-ar face, acceptă”, l-a sfătuit înţeleptul. şarpele a plecat fericit în pădure şi dornic să devină bun.
De îndată ce şarpele nu s-a mai repezit spre animalele pădurii să le sugrume, acestea au început să-l ia peste picior şi să-şi bată joc de el. Într-o zi, înţeleptul a ieşit la plimbare şi iată că a văzut cum iepuraşul tocmai îi agăţa puternicului şarpe o tinichea de coadă, iar el accepta liniştit. Vulpea îl ridiculiza, agăţându-i hârtii mototolite în jurul gâtului, iar şarpele accepta şi asta liniştit şi tăcut. Veveriţa sărea pe el şi-l împodobea cu crenguţe. Leul, ursul, fiecare alt animal al pădurii îşi băteau joc de bunul şarpe când treceau pe lângă el. Bietul şarpe ajunsese ca un pom de Crăciun din dorinţa de a fi bun. Când înţeleptul a văzut una ca asta, s-a apropiat de el şi i-a şoptit: „Dragă şarpe, eu ţi-am zis să accepţi ce-ţi fac ei şi să fii bun, adică să nu-i mai omori, dar n-am zis să nu-i mai sperii!”.
În viaţa de zi cu zi ni se poate întâmpla şi nouă precum i s-a întâmplat şarpelui; de îndată ce decidem să fim buni, alţii să ne cam ia de... proşti. Soluţia înţeleptului: „Nu-i distruge, dar un pic de sperietură potoleşte excesul de răutate şi confuzia pe care o fac oamenii între bunătate şi prostie”. Cu alte cuvinte, poartă-te cu oamenii ca şi cum ei ar fi nişte copii. Rămâi în decizia ta de a fi bun, căci asta-i ceea ce te duce pe calea dreaptă pe tine însuţi, dar prefă-te că nu eşti atât de bun încât să fii luat drept prost. Frica are şi ea rolul ei de „îndreptar” al c
