- Comentariu - nr. 709 / 26 Ianuarie, 2011 La Iasi, de Ziua Unirii de la 1859, presedintele Romaniei, comandantul suprem al Armatei, a fost huiduit copios. O zi care trebuia sa fie a bucuriei romanilor a fost bulversata. De mult timp, poate din decembrie 1989, nu s-a mai strigat, cu atata furie, impotriva vreunui conducator: "Vanzator de tara!"; "Cuza - cel Mare, Basescu - dezbinare!"; "Tiranul!"; "Tradatorul!"; "Jos Guvernul!"; "Unitate!"; "Jos mafiotii!"; "Jos Basescu!", "Demisia!"; "Jos Basescu, si cu Boc, si cu Oprea la un loc!". Ne oprim aici. Pe cele urate de tot le lasam la o parte. Din pacate, ce a reusit sa evite la 1 Decembrie 2010, Basescu a intalnit acum. Iar ce a iesit s-a vazut. La un moment dat se crease un haos teribil, incat nu puteai sa nu te intrebi: unde au disparut ovatiile de altadata? Derutat, descumpanit, presedintele parea ca nu intelege, ca si la Ziua Marinei, la Constanta, cand a fost huiduit, ca nu se scanda: "Basescu si poporul!". De data aceasta, obisnuita baie de multime nu i-a mai priit presedintelui, sub "tapuriturile" din marea piata ieseana a Unirii. Incat, din nou, te vei intreba: unde-i presedintele popular, presedintele-jucator? Vazand babilonia din jurul lui, demna de scene din teatrul absurdului, marcat, Traian Basescu afirma, mai tarziu: "N-am venit pentru voturi si pentru aplauze!". Apoi a continuat: "Dar nici sa fiu fluierat!". Dar la ce, oare, s-ar fi asteptat Traian Basescu? De ce, oare, a fost carait? Care sunt motivele revoltei populare de la Iasi? Starea de nemultumire acumulata, acesta-i adevarul, a fost sursa saririi capacelor, romanii dovedind ca nu se mai lasa, la nesfarsit, mintiti si amagiti. Traian Basescu este, se stie, un neintrecut maestru al machiaverlacurilor, al scenariilor abracadabrante. El este cel care a pus romanii cap in cap: profesorii cu medicii, tinerii cu varstnicii, civilii cu militarii, subofi