Adesea ni se întâmplă să observăm copii autoritari în parcuri, magazine, în vecini sau chiar la noi acasă. Copiii autoritari spun tuturor ce să facă într-un mod dictatorial şi într-un fel nerespectos faţă de alţii, nu ascultă şi nu iau în considerare nevoile şi dorinţele prietenilor şi ale celorlalţi copii. Copiii autoritari, de obicei, sunt nepopulari şi mult mai expuşi la a fi respinşi.

Cum identificăm copiii în situaţia de mai sus?

Copiii şi adolescenţii autoritari au următoarele simptome: dictează activităţile, îşi organizează agenda, îşi stabilesc regulile jocului; încep să vă conducă şi vă dictează ce să faceţi; doresc ca lucrurile să se desfăşoare cum vor ei; toată lumea trebuie să se joace după regulile lor; rareori negociază sau renunţă la dorinţele personale în favoarea altora; nu acceptă compromisuri; prietenii nu le întorc apelurile, nu îi invită nicăieri şi nu vor să îi viziteze; părinţii, antrenorii, profesorii îi etichetează ca fiind autoritari, despotici, dominanţi.

Observaţi comportamentele care apar la copilul dumneavoastră. În primul rând copilul imită făcând pe şeful, deoarece a copiat un model din familie. Pe de altă parte părinţii acordă încurajări în mod voluntar sau involuntar întărindu-i comportamentul autoritar, dându-i de înţeles că el este stăpân pe sine, că este descurcăreţ, cu capacitate de lider. Cu toate acestea de fapt este nesigur pe el, prin autoritate îţi ascunde nesiguranţa, stima de sine scăzută şi nevoia de perfecţionism. Într-un exces de zel îşi asumă responsabilităţi pentru a avea grijă de alţii, îşi alege copiii care au nevoie de îndrumări şi de cineva care “să aibă grijă de ei”. De asemenea are nevoie de putere, pentru a compensa sentimentele de ignorare din familie şi cercul de prieteni. Paradoxal are carenţe în interacţiunile sociale, nu ştie cum să îşi susţină opiniile într-un mod prietenos.