În această iarnă, patru echipe din Liga I, Oţelul (locul 1), FC Vaslui (locul 3), Victoria Brăneşti (locul 15) şi Pandurii (locul 16), au efectuat un stagiu de pregătire la Poiana Braşov, în virtutea vechii tradiţii fotbalistice româneşti, împrumutată din Rusia în anii '50. Rapidul şi-a amânat în ultimul moment plecarea în aceeaşi staţiune montană, în timp ce FC Braşov s-a pregătit la doar 20 de kilometri depărtare. Alegerea lor a iscat o polemică, deoarece unii consideră că aceste cantonamente montane sunt inferioare metodelor de pregătire importate din occident şi bazate pe preparatori fizici.
Părerea străinilor
Urbano Lega, preparatorul fizic italian, care a lucrat în România, la FC Naţional şi Universitatea Craiova, cu Roberto Landi şi Nicolo Napoli, îşi apăra în urmă cu ceva timp metodele după care efectueză pregătirea de iarnă: ”Mulţi antrenori cred că jucătorul e antrenat, doar atunci când e obosit. Să te plimbi mult timp pe munte, e dificil, dar nu e antrenamentul perfect. Acumulezi cel mult un pic de forţă în plus. Nu înţeleg de ce în România există convingerea că astfel de antrenamente în zăpadă sunt importante. Alergarea în zăpadă e obositoare, dar nu e o muncă specifică, nu poţi să antrenezi şi alte calităţi, ar fi importantă o climă blândă. Un fotbalist trebuie să alerge într-un ritm apropiat sau puţin mai ridicat decât propriul său prag aerobic, iar asta nu e posibil pe zăpadă”. Peninsularul a absolvit Şcoala Centrală de Sport din Roma şi a pregătit de-a lungul carierei atleţi, ciclişti, tenismeni, fotbalişti şi voleibalişti.
Un exemplu despre cum gândesc cluburile din străinătate cantonamentele hibernale este VfL Wolfsburg. Campioana Germaniei din urmă cu două sezoane merge în fiecare iarnă la Marbella, un oraş în sudul Spaniei, pe malul Mării Mediterane, unde media temperaturii în ianuarie fluctuează între 15 şi 25 °C. Fotbaliştii
