- Comentariu - nr. 709 / 26 Ianuarie, 2011 De cateva zile, urmaresc cazul Vanghelie, atat in presa scrisa, cat si in cea audio-vizuala. Aceleasi povesti de luare peste picior, de a rade de el pentru ultima manifestare-vizita in Statele Unite ale Americii. Sigur, unii sunt invidiosi, invidie care alaturi de barfa este si nu departe de atingeri de ura. De ce nu sunt ei cei invitati?! Vanghelie a primit onoruri, ei ba! Cine a mai fost la Casa Alba, dintre bravii nostri politicieni? Bravo lui! Ca este mic, mai scoate perle pe gura (ca sa nu vorbim de altii, care se pretind cu scoli), este mai voluntar, este cel care, in 2011, paseste cu dreptul. Acest episod ne reaminteste cum noua, inventatorilor, care am adus, in ultimii ani, lauri, din toate colturile lumii, si am facut oferte de a iesi din acest marasm, nici buna ziua nu ni s-a spus. De fapt, nici nu aveam de la cine astepta... Privind programele locale si centrale de televiziune, vezi aceleasi figuri, care macina timpul privitorilor cu expuneri sterile, incat sarmanul telespectator se culca, seara, pe langa ca este flamand si dornic de a se infrupta din alte bunatati, cu ganduri incalcite. Suntem la startul unei noi etape, o etapa care ne face sa ne gandim la ce mai este in urbea noastra. Daca vii dinspre Reghin - supermarket, daca vii dinspre Aeroport - idem. Unde sunt Fabrica de zahar, Metalotehnica, Imatex, Mobex, Comodex si altele? A ramas Combinatul, dar care nu va avea alta soarta decat cele amintite. Si de acolo va pleca inoxul, iar pamantul va ramane sterp. Zilele trecute, discutam cu un cadru didactic universitar. L-am intrebat: "Voi ce mai faceti?". "Nimic. Avem salariul scazut, oamenii nu mai vin la noi, posturile fiind blocate, asa ca doar... strictul obligatoriu. Nu mai exista elan, efervescenta". Totul a fost minimalizat, pana la distrugere. Este reteta "Europa". Daca sunteti curiosi, incercati sa