Unul dintre cele mai puternice narcotice folosite de poporul român plin ochi de studii superioare şi de spirit critic era următorul: Ceauşescu este prost, incult, cizmar. Auto-anestezierea a fost perfectă şi a continuat să funcţioneze şi postdecembrist: e o apărare prin cultură de un comic cosmic. Preamărirea studiilor şi dispreţul pentru “nestudiaţi” continuă să facă epocă.
De ce rîdem de oamenii fără studii? Sînt multe explicaţii. Am încercat cîteva şi aici, în Money Express. Este o ironie nejustificată. Oricum judecăm după aparenţe, dar să facem măcar un efort minim pentru a ne rupe de reflexe elitiste nu doar desuete, dar complet neacoperite de realităţi. Rîsul de cei fără studii e prin excelenţă un rîs semidoct.
Fiindcă tot se fac azi 93 de ani de la naşterea sa, două mici demitizări am să vă propun. Prima făcută timid, găsită în Evenimentul Zilei – e bine că pînă şi într-o redută anticomunistă sînt acceptate elemente istorice indubitabile: faptul că Ceauşescu a fost deţinut politic, faptul că Siguranţa făcea arestări politice în masă, faptul că metodele erau mai mult decît dure. De obicei se spune în retorica anticomunistă isterică, despre tinereţea de luptă comunistă a lui Ceauşescu, că ar fi fost fabricată şi “punct”. Ceea ce e adevărat doar într-o anumită proporţie. Miliţia spirituală, cei pe care-i citează EVZ, scrie ceva mai atent despre metodele Siguranţei:
Interesant este faptul că din aceste dosare rezultă că şi Poliţia de Siguranţă urmărea, aresta şi interoga persoanele minore asemenea viitoarei poliţii politice comuniste, Securitatea, instituţia care a ridicat aceste practici la cote nemaiîntâlnite. Totodată, din aceleaşi documente reiese că în perioada interbelică au fost sădiţi germenii viitoarei legislaţii represive comuniste. Şi în acea epocă s-a practicat metoda internării administrative a persoanelor suspecte de activitate an
